Verbele modale din engleză: ce sunt, care sunt și cum le învățăm

Autoare: Ilinca Stroe

 

 

 

 

Două tipuri de verbe în dicționar

Verbe principale versus verbe auxiliare

Ce nuanță exprimă should

Ce înseamnă „verb modal”

Exemple de modale și semi-modale

Două feluri de a învăța modalele

„Secretul” însușirii modalelor

 

Căutați în orice dicționar de limbă engleză „to walk”, și veți găsi o definiție care începe tot cu un verb („to move forward by putting one foot in front of the other”), precum și explicații sau exemple ce includ verbe cu sens similar, adică sinonime (to go, to travel, to stroll, etc.). Căutați, pe de altă parte, „should”, și veți găsi nu o definiție, ci o descriere („used to say what is the right or sensible thing to do”); nu înțelesuri, ci funcționalități; și fără sinonime.

 

Diferența aceasta există fiindcă primul, „to walk”, e ceea ce se cheamă un verb principal, obișnuit, cu un înțeles propriu. Al doilea, „should”, e un verb auxiliar fără sens propriu, dar care modifică sau nuanțează înțelesul verbelor principale pe care le însoțește – așa cum alt auxiliar, „did”, adaugă verbelor obișnuite cu care se combină ideea sau nuanța de „trecut”. Iar ca orice auxiliar, „should” nu are forme inflexionale: nu adaugă -ed pentru trecut, nici -s pentru persoana a III-a singular a prezentului, și nici -ing pentru prezent continuu.

 

În ce constă, atunci, nuanțarea realizată de auxiliarul „should”? Să vedem:

I walk for an hour every day – indică un fapt, ceva ce chiar se petrece

I should walk for an hour every day – indică o aspirație, nu un fapt, o acțiune ce nu are loc în realitate, dar care ar fi indicat să se întâmple

Așadar, „should” aici nuanțează sensul lui „walk” de la factual la ipotetic și dezirabil. Semnalizează un deziderat, mai degrabă decât o realitate.

 

„De dorit să se întâmple” – aceasta e nuanța pe care „should” o adaugă verbelor obișnuite pe care le însoțește. Iar pentru că nuanța nu e un fapt, ci un mod de a privi lucrurile (prin prisma subiectivității vorbitorului), „should” și suratele sale, pe care le vom lista îndată, au fost numite verbe modale. E un termen ce poate fi explicat prin analogie cu telefoanele mobile: dacă telefonul e verbul obișnuit, funcția silent sau funcția vibrate sunt auxiliarele modale care modifică felul de a funcționa al telefonului/verbului. În engleză aceste funcții se numesc „modes” („silent mode”, „vibrate mode”). De-aici, modal auxiliaries sau modal verbs.

 

Anume:

  • should
  • ought to
  • must
  • will
  • would
  • can
  • could
  • may
  • might

A se adăuga la acestea și un set de „struțocămile” verbale de care unii gramaticieni se debarasează grăbit, de regulă prin eticheta „semi-modale”: need to, have to, be able to, have got to.

 

Modalele și semi-modalele nu sunt ușor de învățat – și nici de predat. Asta fiindcă, în primul rând, nu avem un echivalent gramatical perfect în română. Și, în al doilea, fiindcă se lasă explicate, „apucate”… cam ca peștele tocmai scos din apă. Sunt, adică, alunecoase. Mai degrabă decât reguli bătute în cuie, cer intuiție lingvistică, fler semantic, din partea celui care le studiază. Totuși, există cel puțin două feluri logice în care pot fi abordate:

 

1) Prin prisma funcțiilor pragmatice pe care le îndeplinesc, de exemplu:

  • sfătuire – You should go to the doctor’s.
  • cerere – Will you drive granny to the doctor’s?
  • ordin – You must get to the doctor’s on time!

 

2) Prin prisma modurilor conceptuale de care aparțin și pe care le indică:

  • permisiune – May/Can I open the window?
  • in/abilitate – I can swim, but I can’t skate.
  • necesitate/obligație – You need to/should/have to/must see a doctor soon.
  • posibilitate/probabilitate/certitudine: I might/may/will go to Rome next week.
  • imposibilitate: Mike can’t/couldn’t have called you last night! His phone is broken.
  • predicție/previziune: If she got the 10 o’clock train, Mary should be here by noon.
  • deducție: I must have fallen asleep, and that’s why I haven’t heard you coming.

NB: Un modal poate aparține mai multor moduri conceptuale, vezi cazul lui can, de exemplu.

 

Așadar, verbele auxiliare modale englezești, nu tocmai prietenoase cu învățăcelul, fie el cât de binevoitor și sârguincios, pot ridica piedici în învățare, nelăsându-se „prinse” ușor. Secretul? Să le învățăm pe rând și în mod gradual: începem cu un simplul can/can’t la nivel A1, adăugăm un could, un should, un will la nivel A2, până putem ajunge să jonglăm, la C2, cu structuri sofisticate de tip She can’t have been doing the dishes when you called, because the running water was cut off at that time. Adevărul e că învățarea modalelor, cu toate subtilitățile lor, durează cât învățarea englezei: se poate întinde pe o viață întreagă…

 

Sursă

<www.merriam-webster.com/dictionary/modal%20auxiliary>

 

 

International House Bucureşti oferă cursuri de limbi străine faţă în faţă sau online pentru adulţi, copii şi clienţi corporate. Predăm engleza pentru afaceri, engleza generală, româna pentru străini, franceza, germana, spaniola, italiana, japoneza, etc. De asemenea, prin Centrul nostru de Teacher Training asigurăm cursuri de formare profesională (CELTA, DELTA) pentru profesori de engleză din ţară şi din străinătate. Pentru informaţii şi înscrieri, contactaţi 0728 808 612.   

 

 

 

 

ErikTM

Writer & Blogger

Cursuri

NEWSLETTER

Abonați-vă la newsletter-ul nostru pentru ultimele noutățile și evenimente IH.

Enabled by  PROMOVATOR.online