De la bun început, acest material cere o poziţionare onestă: subiectul fiind cursurile de limbi străine online, iar autoarea – o angajată a unui centru de limbi străine ce oferă cursuri cu participare directă şi cu profesori, se cuvine precizat că încercăm, pe cât putem de obiectiv, ca în prezenta cronică de curs să urmăm perspectiva unui utilizator de limbă străină care face un curs online pentru a-şi îmbunătăţi nivelul de limbă. Ca utilizator al unui asemenea curs, vom căuta să observăm ce oferă el, raportat la promisiunile pe care le face, şi ce lipseşte, raportat la experienţe de învăţare precedente. Vom căuta, adică, să menţinem o linie de observaţie echilibrată, care recunoaşte meritele cursurilor în chestiune, dar nu ezită în a le semnala nici carenţele.
Acestea fiind precizate, să descriem întâi cursul online fără profesor la care am participat: a fost un „7-Day English Fluency Course” care îşi propune să îmbunătăţească fluenţa cursantului în decurs de şapte zile. Cerinţa a fost ca în fiecare zi, timp de o săptămână, cursantul să acceseze nişte materiale video şi scrise disponibile online la linkuri expediate zilnic prin email. De regulă, lecţia pentru fiecare zi cuprindea un tutorial (intervenţie de 3-4 minute a unuia sau celuilalt dintre cei doi instructori) în care se vorbea despre un aspect mai teoretic al învăţării, şi una sau mai multe înregistrări audio, precum detaliem mai jos.
– Ziua 1: cuvântare a primului instructor despre necesitatea de a ne concentra pe fluenţă, evitând marea greşeală a majorităţii utilizatorilor, anume aceea de a încerca să înţeleagă absolut fiecare cuvânt din ce li se spune sau din ce aud. Instructorul a îndemnat cursantul să nu se îngrijoreze dacă nu înţelege totul şi şi-a susţinut cuvântarea, exclusiv în engleză, bineînţeles, cu indicii non-verbale (mimică, gesturi) care într-adevăr au facilitat înţelegerea punctelor principale din mesaj.
– Ziua 2: în tutorial, cel de al doilea instructor explică că astăzi se va exersa „ascultarea activă”. Urmează un material audio cuprinzând poveştile a doi sportivi, în trei versiuni: la viteză de vorbire normală, lentă şi rapidă. Textul astfel citit este disponibil şi în variantă scrisă, format pdf, întregul pachet (audio şi scris) putând fi descărcat de către utilizator, pentru întrebuinţare multiplă. Înregistrarea audio este agreabilă şi destul de uşor de înţeles şi urmărit.
– Ziua 3: tutorialul, susţinut iarăşi de primul instructor, subliniază că e important să exersăm 10 minute pe zi în mod constant şi anunţă că azi accentul va cădea pe „active speaking” şi stimularea fluenţei. Urmează aceleaşi înregistrări audio ca în ziua precedentă, însă de data aceasta cele două poveşti sunt întrerupte, la intervale regulate, de întrebări la care se presupune că cursantul răspunde pe cont propriu, în răstimpul acordat pe înregistrare. Astfel, formatul este: ascultat poveste – pus întrebare – lăsat pauză pentru răspunsul cursantului – reluat poveste – pus întrebare – lăsat pauză, etc. Multe dintre întrebări presupun răspunsuri scurte constând dintr-un cuvânt, ceea ce nu stimulează, la drept vorbind, vorbirea. Transcrierea înregistrării audio este, în continuare, disponibilă.
– Ziua 4: în tutorial, cel de-al doilea instructor îndeamnă „fake it until you make it” (prefă-te până reuşeşti”) – poartă-te ca şi cum ai fi un vorbitor de engleză plin de încredere în sine; asemenea actorilor, prefă-te că eşti un comunicator de engleză încrezător, şi asta vei deveni. Se insistă destul de mult asupra acestei idei derivate, se pare, din terapia cognitiv-comportamentală, iar în acest punct al cursului se simte că apelul la psihologie devine pregnant. Cursantul este invitat ca astăzi să exerseze în intimitatea căminului său cum e să fii un vorbitor de engleză încrezător; să se concentreze pe schimbarea atitudinii, căci aceasta va duce la schimbarea felului în care ne raportăm la engleză.
– Ziua 5: tutorialul îl încurajează pe cursant ca azi să îşi folosească imaginaţia. Reiterându-se ideea că prea multă gramatică şi vocabular pot duce la ratarea obiectivului de fluenţă, astăzi cursantul este invitat să asculte povestea unui alpinist aflat într-o situaţie-limită. Accentul se pune iar pe „ascultarea activă”, de data aceasta cu folosirea imaginaţiei: ce zgomote se aud în poveste? Ce mirosuri evocă naratorul? Cum se simte personajul? Ideea e să se creeze o legătură emoţională între poveste şi cursant, fiindcă aceasta asigură conectarea la engleză la un nivel profund. Din nou, apelul la psihologie este evident, de data aceasta cerându-ni-se un efort empatic de identificare cu protagonistul poveştii. În povestea propriu-zisă apar unele structuri (phrasal verbs ca „give up”, „cut off”) cu care unii cursanţi ar putea avea probleme.
– Ziua 6: în tutorial se detaliază raportul dintre repetiţie şi varietate, în învăţare. În ce priveşte repetiţia, cursantul este îndemnat să asculte un vorbitor nativ şi să repete ce spune acesta, folosind acelaşi accent, aceeaşi intonaţie. Varietatea, pe de altă parte, vine din folosirea imaginaţiei pentru a îmbogăţi răspunsurile adăugând felurite detalii. Înregistrarea audio este aceeaşi ca în ziua precedentă, formatul în care cursantul e invitat să exerseze presupunând întreruperea periodică a poveştii pentru a permite repetarea unor propoziţii şi, alternativ, formularea de răspunsuri detaliate la unele întrebări. La componenta de „active speaking” a acestei lecţii, destule întrebări presupun, oricât ne-am folosi imaginaţia, răspunsuri scurte, şi deci nu stimulează, propriu-zis, vorbirea, iar pe de altă parte unele întrebări folosesc structuri gramaticale (Second Conditional) cu care unii cursanţi ar putea avea probleme.
– Ziua 7: lecţia constă în urmărirea tutorialului în care se aminteşte că, nefolosind engleza, cursantul o poate uita, de aceea este îndemnat să folosească cele trei poveşti ascultate pe durata cursului şi în afara acestuia, în viaţa reală. Tutorialul (şi cursul) se încheie cu promovarea altui curs, „True Stories” English Fluency Course, la care participarea nu mai este gratuită, însă se garantează returnarea 100% a taxei de curs în caz că utilizatorul este nemulţumit.
Au urmat câteva zile la rând de promovare insistentă prin email a cursului „True Stories”, descris ca „versiunea online a metodei revoluţionare pe care noi am descoperit-o, încetând să mai încercăm să învăţăm din cărţi şi lecţii, şi făcând ceea ce fac toţi cei care învaţă engleza cu succes: să folosim engleza în viaţa reală”. Probabil ideea era tot aceea că, ascultând poveşti adevărate (precum cea a sportivilor şi a alpinistului), cursantul se va simţi inspirat şi capacitat să le comenteze (în engleză?) cu prieteni sau colegi.
Ce puncte bune are, deci, cursul gratuit de 7 zile, online, pe care l-am urmat şi descris?
tutorialele ating nişte principii pedagogice de bază utile şi absolut valabile (concentrarea pe fluenţă, raportul dintre repetiţie şi varietate)
materialele de curs (cele 3 poveşti) sunt destul de interesante
înregistrările audio, de calitate bună, sunt dublate de transcriere, ceea ce facilitează înţelegerea
structura exerciţiilor de ascultare şi vorbire (cu întreruperea înregistrării pentru a răspunde la nişte întrebări) este, în principiu, bună şi corectă
Ce-i lipseşte acestui curs şi ce neajunsuri are?
ar fi fost necesară o raportare profesionistă şi consecventă la nivelul de engleză al cursantului. Dacă, de exemplu, primele două poveşti au fost destul de accesibile (de nivel B1-B2), cea de a treia necesita cunoştinţe lexico-gramaticale de nivel B2-C1, aşa încât, trecând la audierea ei, cursantul se poate simţi dintr-o dată depăşit, derutat şi descurajat de ruperea de nivel.
ar fi fost nevoie de o selectare şi clarificare a vocabularului potenţial blocant existent în cele trei poveşti, şi chiar în tutorialele susţinute de cel de-al doilea instructor, care nu folosea limbaj non-verbal lămuritor aşa de mult ca primul. Aşa, cum să îşi clarifice cursantul sensul unui cuvânt necunoscut? Şi dacă ar vrea să oprească înregistrarea şi să îl caute în dicţionar, în absenţa formei scrise a acestuia nu ar şti exact ce să caute.
pentru ca obiectivul de îmbunătăţire a fluenţei pe care şi-l propune cursul să fi fost atins, ar fi fost nevoie de mai multă interacţiune, poate prin întrebări care să presupună răspunsuri mai lungi (dar nu neapărat complicate) organizate într-o structură cât de cât conversaţională, dialogică.
apelul la elemente de psihologie pare superficial, neconvingător şi chiar uşor deranjant. Prin simplul îndemn adresat cuiva, „Prefă-te încrezător”, persoana respectivă nu va deveni cu adevărat mai încrezătoare. Pentru ca încrederea să crească şi să se consolideze „organic”, în contextul învăţării unei limbi străine, este nevoie de feedback pozitiv susţinut, autentic şi specific.
Concluzia noastră? Deşi cursurile online fără profesor pot fi bine structurate, oferind materiale de studiu interesante, două mari componente lipsesc: interacţiunea cu egalii, prin care cursantul îşi „încearcă forţele” pe viu, nemijlocit, observând reacţiile directe ale interlocutorilor, corectându-se, completându-se sau explicându-se pe loc, în toiul schimbului de mesaje; şi relaţionarea cu un profesor care facilitează înţelegerea structurilor lexico-gramaticale necunoscute, corectează erori, când este cazul (şi, parantetic fie spus, câte nu învăţăm din greşeli, atunci când acestea sunt semnalizate şi procesate!), şi, mai ales, oferă feedback constructiv care ne dă aripi, ne motivează şi ne consolidează încrederea în noi înşine ca utilizatori ai acelei limbi străine.
Pe scurt: diferenţa dintre a face un curs online fără profesor şi a face un curs direct cu profesor echivalează cu situaţia în care te mulţumeşti cu o jumătate de prăjitură, în loc să primeşti şi să te bucuri de prăjitura întreagă!
Sursă:
