Cursuri de limbi străine pentru companii

În lumea de azi, întrebarea nu e “Do you speak English?” – ci “Don’t you speak English?” De ce?
engleza e limbă oficială de jure şi/sau de facto în peste 70 de ţări
are circa 400 de milioane de vorbitori nativi şi peste 1 miliard non-nativi
reprezintă mai mult de 20% din PIB-ul lumii
52,6% dintre website-urile existente pe Internet sunt în engleză
cea mai bună educaţie universitară din lume este în engleză
Să recunoaştem: oriunde te duci în lumea asta, de la ţara vecină la una exotică, în engleză te descurci. Engleza e limba în care cu toţii ne înţelegem! Get bilingual – in English.

Europa noastră dragă are relaţia ei absolut specială cu limba germană, care pare să fie pentru continent ceea ce este engleza pentru mapamond. De ce?
e limba cu cei mai mulţi vorbitori nativi din Europa, inclusiv în Austria, Luxemburg, Elveţia
reprezintă 4,1% din PIB-ul lumii şi a 4-a cea mai puternică economie a globului
locul 5 în topul limbilor de învăţat recomandate de prestigiosul Eton Institute
în top 5 ţări cu cele mai mari investiţii directe în România, Austria e nr. 2, Germania nr. 3
Germania oferă cele mai multe burse pentru studenţi internaţionali din lume
Să recunoaştem: nu e uşor de învăţat, dar e de învăţat oricând ne-am pus în minte să obţinem performanţă. Germana e limba în care se face treabă ţais. Get down to business – with German!

În România, „Paris”, „Sorbonne” şi „Louvre” sunt doar trei vocabule franţuzeşti care impun respect instant. Limba franceză per ansamblu, cu-atât mai mult. De ce?
e limba în care s-au format mari români (Vasile Alecsandri, George Enescu, Spiru Haret)
locul 2 în topul limbilor celor mai des învăţate pe Duolingo
reprezintă a 6-a cea mai puternică economie a lumii
leagă Europa de Africa şi de uriaşul ei potenţial economic
în top 10 ţări cu cele mai mari investiţii directe în România, Franţa e nr. 5
Să recunoaştem: ne provoacă, ne instruieşte, ne aşază în istorie, uneori ne surprinde, uneori ne cizelează… Franceza e limba în care ne redescoperim. Broaden your horizon – with French!

Oriunde eşti, acasă sau în lume, nu poţi să nu auzi un „ningún problema”, „¡por Dios!”, „de corazón”, etc. Spaniola pare să fie peste tot. De ce?
e a 2-a limbă a lumii, după numărul de vorbitori nativi
locul 1 în topul limbilor de învăţat recomandate de prestigiosul Eton Institute
locul 3 în topul limbilor celor mai folosite pe Internet
reprezintă 6,5% (locul 3) din PIB-ul mondial
leagă Europa de America Centrală şi de Sud, cu extraordinarele lor pieţe emergente
Să recunoaştem: toţi avem talent la spaniolă, care se asortează cu o fire sociabilă, apropiată oamenilor. Spaniola e limba în care suntem împreună. Bond with the world – with Spanish.

Vi s-a întâmplat să rămâneţi minute în şir cu ochii la ecranul alb şi mâinile blocate pe tastatură, fără a putea scrie un cuvânt? Dacă da, nu vă îngrijoraţi. Psihologii evoluţionişti ne asigură că aceste blocaje sunt fireşti. Genomul uman e echipat pentru a vorbi, dar nu şi pentru a scrie. Scrierea presupune un proces de educare continuă, un efort conştient permanent. Iar atunci când scriem într-o limbă străină, efortul e înzecit. Iar atunci când scriem ca să perfectăm un contract important, efortul este însutit.

Este vorbitul în public o perspectivă intimidantă sau stimulantă, pentru angajaţii pe care îi delegaţi să susţină prezentări despre companie, să atragă clienţi noi, să convingă parteneri de afaceri sau pur şi simplu să ofere briefing-uri clare şi concise echipei de lucru? Clădind pe experienţa deja existentă în susţinerea de prezentări în română, cu antrenament intensiv şi aplicaţii reale, reprezentanţii dvs. vor vedea prezentările în engleză ca pe tot atâtea prilejuri motivante de a obţine încă un succes pentru companie.

O imagine poate că valorează o mie de cuvinte, în general, însă în lumea finanţelor cuvântul exact plasat în contextul potrivit, la momentul oportun, valorează, adesea, cât o investiţie de nepreţuit! Iar în lumea finanţelor globale de astăzi e, fără îndoială, bine să ştim cuvântul respectiv şi în limba engleză.

„Cât din ziua de lucru o petrecem în şedinţe?” „Câte dintre şedinţele la care participăm sunt eficiente?” Iată întrebări pe care ni le punem poate prea frecvent, indiferent de domeniul în care lucrăm. O şedinţă reuşită este una în care timpul petrecut discutând se soldează cu clarificări, soluţii şi paşi de urmat. Iar pentru ca acestea să fie rezultatele obţinute şi la finalul unei şedinţe desfăşurate în engleză, e nevoie ca fiecare participant să fie capabil să contribuie cu propriile informaţii şi idei, bine articulate şi exprimate cu siguranţă de sine.

Dacă, potrivit Business Insider, e bine să ne pregătim serios să răspundem la întrebările „trăznite” pe care tot mai mulţi angajatori aleg să ni le pună la interviuri, n-ar fi oare şi mai bine să ne menţinem pregătiţi şi ulterior, ca angajaţi? Aşa-numitele breainteaser questions („How would you weigh a plane without scales?”) provin dintr-o filosofie de lucru conform căreia, la probleme noi, soluţii noi. Doar că uneori soluţiile noi nu apar pe cărări bătătorite. Şi-atunci intervine posibilitatea jocului: când se joacă, oamenii mari devin inovatori; iar când inovează, afacerea face un pas înainte, faţă de competitori.

E o chestiune de nuanţă. În cadrul juridic (drept comercial, drept comunitar, drept internaţional, etc.) în care ne desfăşurăm afacerile azi, în România, chestiunile de nuanţă marchează adesea diferenţa dintre prilejul bine folosit şi „rateu” – dintre deal şi no deal. Interpretarea adecvată, oportunitatea bine folosită, capacitatea de persuasiune şi, deloc în ultimul rând, stabilirea unui raport de încredere între parteneri depind în considerabilă măsură de cât de precis pot identifica şi utiliza reprezentanţii dvs. legali nuanţele limbajului juridic în lingua franca a afacerilor contemporane.

Cui nu-i place să călătorească? Ei bine… Dacă a întreba cum se ajunge la terminalul 2, între ce ore se oferă reducere la biletele pentru expoziţie, sau ce garnitură la fileul de somon e inclusă în preţ pare imposibil din cauza barierei lingvistice, parcă am prefera să evităm asemenea stres, rămânând liniştiţi acasă. Adevărul, totuşi, este că drumul spre acea importantă oportunitate profesională din străinătate (conferinţă, interviu, negociere) trece prin astfel de mici „încercări” în care engleza trebuie să ne rezolve o problemă, punctual. Iar de felul cum cerem, obţinem sau explicăm ce anume vrem – la hotel, la restaurant, în taxi, la magazin, etc. – depind, atunci, plăcerea şi rezultatele călătoriei.

Ghiciţi care este cea de-a opta artă? Arta conversaţiei, bineînţeles! De ce să fim comunicativi, deschişi, calzi, apropiaţi, expresivi în limba noastră maternă, dar monosilabici şi taciturni în engleză? Pentru una şi aceeaşi persoană, una şi aceeaşi impresie: plăcută. Între şedinţe, la dejunuri de lucru, pe coridoarele companiei sau în pauzele conferinţelor, orice potenţial sau existent partener de afaceri apreciază o conversaţie bună din care, cine ştie, pot oricând ricoşa o idee interesantă, o ocazie bună, o informaţie utilă sau pur şi simplu un plus de bună dispoziţie.

Oare prestanţa de şefă supremă a lui Meryl Streep, in Diavolul se îmbracă de la Prada, poate fi împrumutată şi de noi, muritorii de rând? Sau impecabilul lucru în echipă, coordonat de Morgan Freeman, din Cod roşu la Londra? Sau fantastica abilitate de (auto)motivare a lui Leonardo di Caprio, în Lupul de pe Wall Street? Poate că am „prinde” puţin din abilităţile acelor personaje uitându-ne la filmele respective; ce e însă sigur este că engleza lor nativă, vie poate deveni parte din vocabularul nostru activ. Nu trebuie decât să extragem cuvinte şi expresii la modă în limbajul corporatist, să le memorăm şi să le exersăm în jocuri de rol cu colegii noştri actori – adică, cu colegii de serviciu. În definitiv, de ce să fim doar spectatori de film, când engleza din filme ne poate duce mai departe de-atât?

Nobilul truism conform căruia a fi părinte e cea mai grea, dar şi cea mai satisfăcătoare slujbă din lume se izbeşte adesea de realităţi-problemă cum ar fi dependenţa copilului nostru de televizor sau de gadgeturi. Atunci, a fi un bun părinte poate echivala, punctual, cu a avea abordarea, cunoştinţele şi metoda necesare pentru a gestiona inspirat şi cu succes o realitate-problemă. În fond, dacă dragostea de părinte este un dar nemăsurabil, felurile concrete în care o punem în practică pot şi adesea trebuie să se bazeze pe tot atât de concrete abilităţi. Abilităţi de bună mamă, de bun tată.