Cum ne schimbă lucrul la distanţă: 4 consecinţe

Autor: Ilinca Stroe

 

Cu un an şi jumătate în urmă, acest blog publica un articol în care se discutau avantajele şi dezavantajele a ceea ce se numea, în America anilor ’80, unde a apărut fenomenul, „teleworking”: lucrul de la distanţă prin intermediul mijloacelor de comunicare electronică. Articolul menţiona că fenomenul era în uşoară dar constantă creştere (în România, la vremea respectivă un angajat lucra de la distanţă circa 4 zile pe lună) şi concluziona că „teleworkingul” ar putea deveni modul de lucru al secolului XXI.

 

Nimeni nu se gândea că acea posibilitate avea să devină brusc realitatea noastră zilnică odată cu izbucnirea pandemiei de covid-19, începând cu martie 2020. Astăzi, după carantina generală, tocmai am trecut printr-o intensă digitalizare a muncii noastre, perspectiva arată că aceasta se va menţine şi este, poate, momentul să ne întrebăm: cum ne schimbă munca de la distanţă subit şi cvasitotal instaurată în viaţa noastră? Cine mai suntem, în noile condiţii de activitate profesională? În ce ne transformă acest „nou normal”?

 

O trecere în revistă a consecinţelor celor mai vizibile ale digitalizării muncii noastre poate porni de la ideea că nu mai depindem de un birou. În mentalitatea serios avariată de covid-19, biroul era prin definiţie locul unde se munceşte. Desprinderea de el generează, conform unei analize din ziarul Bursa, „îngrijorări cu privire la productivitate şi motivaţie.” Ea înseamnă că nu mai suntem dependenţi de un loc fix şi de un program fix pentru a lucra, dar şi că suntem acum privaţi de acces imediat, permanent şi facil la resursa profesională care sunt colegii de lucru şi managerul. Cu următoarele efecte identificabile:

 

  1. Devenim mai flexibili şi mai adaptabili. Nu mai începem şi terminăm programul de lucru la o anumită oră. Poate săptămâna asta nu lucrăm deloc marţea şi hotărâm, în schimb, să ne terminăm treaba vineri seara sau sâmbătă. Ne concentrăm, adică, pe sarcina de îndeplinit, mai degrabă decât pe „pontaj”. Nu mai avem rutinele fixe de la birou („cafeaua de dimineaţă” cu colegii), deci intervalul dedicat efectiv muncii se optimizează. Iar în lipsa procedurilor de birou standardizate, care riscă adesea să ne imprime o mentalitate rigidă, avem ocazia să devenim mai creativi: dacă nu avem software-ul de la birou, găsim soluţii alternative; dacă nu ne mai putem întâlni pe Zoom fiindcă un coleg nu îl poate accesa, încercăm alte instrumente disponibile – Google Meet, Microsoft Teams, WebRoom, ş.a.m.d.

 

  1. Căpătăm mai multă precizie în comunicare. Nu mai suntem înconjuraţi de colegi cu care putem oricând vorbi, de la un birou la altul. Comunicarea se desfăşoară în mai mare măsură în scris sau telefonic. Lipsesc gesturile, expresiile faciale, limbajul non-verbal, intuiţiile… Prin email trebuie să ne formulăm cu precizie şi explicit mesajul, să exprimăm cu claritate doleanţe, aşteptări, obiective, rezerve, dubii. Comunicarea devine poate mai puţin „condimentată”, mai rece şi mai „tehnică”, însă şi mai concisă. Iar o comunicare eficientă înseamnă, în bună măsură, sarcini bine îndeplinite.

 

  1. Câştigăm autonomie. Nu mai putem apela oricând la ajutorul colegului de alături, care e acum la un telefon distanţă, iar asta dacă e disponibil în momentul respectiv; în schimb, ne găsim mult mai des în situaţia de a ne descurca singuri pentru a descâlci ori rezolva o problemă. Deşi situaţia poate părea neplăcută sau intimidantă, odată trăită şi depăşită cu bine, observăm că ştim şi putem face mai mult decât credeam, iar încrederea noastră în noi înşine ca lucrători autonomi creşte şi ne consolidează profesional.

 

  1. Ne creşte simţul răspunderii. Şeful nu se mai află în biroul de alături, de unde poate ieşi să verifice dacă suntem in grafic cu proiectul la care lucrăm. Acea funcţie de control devine acum una de autocontrol. Responsabilitatea este a noastră: nu ne mai „pune la treabă” nimeni altcineva, ci noi înşine, răspunzători de ce finalizăm sau nu la termen, ne mobilizăm pentru a ne face treaba. Autodisciplina şi responsabilitatea sunt, poate, trăsăturile care se dezvoltă exponenţial, spectaculos, în condiţiile lucrului la distanţă. Fără o responsabilitate individuală bine asumată, ne periclităm însuşi locul de muncă (şi deci sursa de venit).

 

Înainte de criza provocată de covid-19, relativ puţinii angajaţi care lucrau de la distanţă necesitau, oarecum, „atenţie specială” din partea Departamentului de Resurse Umane (HR) al companiilor lor: a „HR-ilor” era responsabilitatea de a-i menţine motivaţi şi conectaţi la birou şi la echipa de lucru. Dar dacă înşişi reprezentanţii HR ar trebui să lucreze la distanţă? Noi, la International House (IH), am luat deja în calcul această posibilitate: începând din iunie 2020, asigurăm reprezentanţilor HR din companiile unde susţinem cursuri acces la Platforma Integrată de Training Online (PITO), de pe care pot monitoriza desfăşurarea cursului, comunica instantaneu cu coordonatorii IH şi chiar verifica situaţia financiară a proiectului. Astfel, ne integrăm în „noul normal” şi suntem, sperăm, factor de schimbare în bine sub toate aspectele descrise mai sus.

 

 

International House Bucureşti oferă cursuri de limbi străine faţă în faţă sau online pentru adulţi, copii şi clienţi corporate. Predăm engleza pentru afaceri, engleza generală, româna pentru străini, franceza, germana, spaniola, italiana, japoneza, etc. De asemenea, prin Centrul nostru de Teacher Training asigurăm cursuri de formare profesională (CELTA, DELTA) pentru profesori de engleză din ţară şi din străinătate. Pentru informaţii şi înscrieri, contactaţi 0728 808 612.   

 

 

Surse

<https://ih.ro/ce-il-demotiveaza-pe-angajatul-care-lucreaza-de-la-distanta/>

<https://hbr.org/2020/05/dont-let-digital-transformation-make-you-less-human>

<www.bursa.ro/analiza-verizon-lucrul-la-distanta-nu-mai-este-beneficiu-lux-sau-comoditate-48548937>