Autoare: Ilinca Stroe   Engleza britanică versus engleza americană Diferențe de pronunție Diferențe de ortografie Diferențe gramaticale Diferențe lexicale Diferențe de percepție Cum alegem?   Când învățăm engleza, depinzând de resursele pe care le folosim (manuale, aplicații, filme, cântece) și pe măsură ce ne clarificăm preferințele lingvistice, dar și culturale, poate chiar politice, referitoare la anglosferă, ajungem, la un moment dat, să facem o alegere: ori engleza britanică, ori engleza americană – recomandabil fiind să ne-o însușim și să o utilizăm cu consecvență fie pe una, fie pe cealaltă.   Diferențele dintre cele două mari varietăți de engleză țin de mai multe aspecte:   Pronunție. În special /r/ și sunetele vocalice precum /ɒ/ se pronunță diferit, sunând mai mult ca „o” românesc în engleza britanică (EnBr), și mai mult ca „a” în engleza americană (EnAm), în următoarele exemple: dog, scotch, doctor, John, Tom, Bonnie.   Ortografie. Aici, principalele diferențe includ –ou- versus –o- în neighbour, colour, favour (EnBr), față de neighbor, color, favor (EnAm) -re versus –er în theatre, centre (EnBr), față de theater, center (EnAm) -ise/-yse versus -ize/-yze în apologise, prioritise, analyse (EnBr), față de apologize, prioritize, analyze (EnAm) -ce versus -se în defence, licence (EnBr), față de defense, license (EnAm) -ll- versus -l- înainte de terminația de trecut -ed, în verbe ca travelled sau labelled (EnBr), față de traveled și labeled (EnAm)   Gramatică. Pe lângă faptul că britanicii tind să folosească have got în loc de simplul have în engleza americană, americanii au o formă specială pentru participiul trecut al verbului get (gotten) și tind să folosească în general mult mai puțin timpul Present Perfect, înlocuindu-l cu trecutul simplu, așa cum ilustrează aceste exemple: Have you called the Johnsons? (EnBr) Did you call the Johnsons? (EnAm)   De asemenea, în engleza americană există tendința de a ignora auxiliarele pentru formarea propozițiilor interogative, folosindu-se în schimb forma afirmativă, dar cu intonație ascendentă pentru a marca interogația: Did you call yesterday? (EnBr) You called yesterday? (EnAm)   Vocabular. Există un set generos de cuvinte care au același înțeles, însă două forme diferite în cele două varietăți de engleză. ascensor = lift (EnBr) / elevator (EnAM) portbagaj = boot (EnBr) / trunk (EnAm) camion = lorry (EnBr) / truck (EnAm) cartofi prăjiți = chips (EnBr) / French fries (EnAm) apartament = flat (EnBr) / apartment (EnAm) toaletă publică = toilet (EnBr) / restroom (EnAm)   În alte unele cazuri, atât înțelesul, cât și forma diferă: de exemplu, pants înseamnă „pantaloni” în engleza americană, dar „chiloți” în engleza britanică.   Percepție culturală generală. În filme, dar și în viața reală, lumea percepe engleza britanică drept mai formală, mai distinsă sau aristocratică și, uneori, la extremă, drept arogantă. Prin contrast, engleza americană e percepută ca mai „egalitaristă”, mai informală și prietenoasă sau, la extremă, mai incultă ori stridentă ca sonoritate.   Cum alegem dacă să folosim, ca vorbitori non-nativi, engleza britanică sau pe cea americană? De regulă, e foarte simplu: chestiune de simpatie. Nu de puține ori, cei care învață engleză adoptă o expresie pentru că „sună bine”. E un criteriu destul de bun, care are în spate ceva ce nu trebuie niciodată subestimat: intuiția lingvistică. Așadar, adoptați engleza care vă sună mai bine – British sau American.     Surse <https://theconversation.com/go-toss-your-cookies-elsewhere-ten-phrases-that-cause-confusion-across-the-anglosphere-174543> <https://gotranscript.com/blog/british-vs-american-english> <www.languagepartners.nl/blog/engels/british-versus-american-english-whats-the-difference/>     International House Bucureşti oferă cursuri de limbi străine faţă în faţă sau online pentru adulţi, copii şi clienţi corporate. Predăm engleza pentru afaceri, engleza generală, româna pentru străini, franceza, germana, spaniola, italiana, japoneza, etc. De asemenea, prin Centrul nostru de Teacher Training asigurăm cursuri de formare profesională (CELTA, DELTA) pentru profesori de engleză din ţară şi din străinătate. Pentru informaţii şi înscrieri, contactaţi 0728 808 612.           

Autoare: Ilinca Stroe       Accentul printre vorbitorii nativi Cum privesc nativii accentul non-nativilor Ce accent adoptăm în engleză Ce este accentul Ce este RP Accentul și comunicarea Regula de aur privind accentul   Accentul are un rol istoric, în rândul vorbitorilor nativi de engleză. De-a lungul ultimelor patru secole, pe baza accentului lor indivizi au fost admiși sau respinși de către o comunitate, au obținut sau au ratat un anumit statut social, au fost simpatizați sau antipatizați într-un mediu social dat. Unui nativ îi trebuie, se pare, doar câteva secunde, din clipa în care începi să vorbești, pentru a-și face o impresie despre tine: loc de obârșie, statut socioeconomic, nivel de educație, ba chiar etnie. Ești judecat după accent și… ești judecat pentru accent. (Să ne amintim doar ridiculizarea la care e supusă Eliza Doolittle din My Fair Lady/Pygmalion pentru accentul ei de Cockney, o suburbie de oameni nevoiași din East-Endul londonez.) De la discriminare la adulație, accentul poate trezi întreaga gamă de reacții.   Și vorbitorii non-nativi de engleză sunt „reperați” după accentul lor, deși fără a fi judecați pentru el cu tot atâta severitate ca în cazul nativilor. Pe aceștia din urmă îi amuză să încerce să identifice după accent țara din care provine vorbitorul non-nativ – cu conotațiile pozitive sau negative aferente: accentul francez în engleză e considerat „sexy”, cel italian – amuzant, cel latinoamerican sau indian – mai degrabă ridicol, iar cel arab sau rusesc – agresiv, amenințător.     Poate și pentru a evita asemenea stereotipuri, majoritatea celor care învață engleza aspiră să o vorbească „fără accent” datorat limbii materne, ci „ca nativii”. Vestea bună, aici, este că, spre deosebire de un vorbitor nativ de engleză născut într-un loc sau altul al anglosferei, o persoană care învață engleza chiar își poate alege accentul. Vestea mai puțin bună este că… nu există un „accent de nativ”. Cei mai mulți dintre noi percepem și alegem între ceea ce numim „accentul britanic” și „accentul american”, mult mai rar optând pentru accentul australian. De menționat însă că primele două sunt mari generalizări: nu există un accent britanic sau doar unul american; în Marea Britanie, de pildă, există mai multe accente pe kilometru pătrat decât în oricare altă parte a anglosferei, iar în SUA se face o distincție clară cel puțin între accentul de New England (nord-est) și cel sudist.   Dar ce este, de fapt, accentul? Așa cum știm prin analogie cu accentele ardelenesc sau moldovenesc din limba noastră maternă, accentul e un mod anume de a pronunța cuvintele și un mod anume de a intona propozițiile. În engleza britanică, de exemplu, intonația imprimată întrebărilor este descendentă, pe când în engleza australiană intonația de la finalul afirmațiilor este adesea ascendentă. Iar în ce privește accentul românesc în engleză, acesta e conferit de felul cum, influențați de limba română, pronunțăm sunete consonantice precum /r/, /θ/ (ca în thin) și /ð/ (ca în the), sau sunete vocalice ca /æ/ (bad), /ɑː/ (pass), /ɔː/ (law) și /ɜː/ (bird), ori ca diftongii /əʊ/ (low), /ʊə/ (tour), etc.   Cum putem face, deci, să vorbim engleza fără accent românesc? Și ce accent neromânesc să adoptăm în engleză, pentru a o vorbi cât mai bine, de vreme ce nu există un singur „accent de nativ”? Răspunsul recomandat de noi pentru ambele întrebări constă, foarte concis, în două litere: RP. Este prescurtarea de la ceea ce se cheamă „Received Pronunciation” – pronunția englezei standard, poreclită (nu fără simpatie) „engleza Reginei” sau „engleza BBC”. RP a izvorât din dorința claselor sociale superioare din Anglia de a-și impune accentul drept superior tuturor celorlalte, devenind treptat, începând cu secolul XVIII, pronunția „corectă” predată în școli și preluată, prin intermediul diplomaților, misionarilor, ofițerilor și funcționarilor publici, de-a lungul și de-a latul Imperiului Britanic. Astăzi, un non-nativ care învață engleza poate deprinde RP consultând transcrierea fonetică a cuvintelor dintr-un dicționar precum Longman Dictionary of Contemporary English. (Un exemplu de transcriere fonetică: pronunciation – /prəˌnʌnsiˈeɪʃən/.)   Trebuie menționat însă că, în lumea de azi, prea puțin contează dacă vorbești engleza cu accent sau nu, important fiind doar ca pronunția ta să nu facă imposibilă comunicarea. Altfel spus, câtă vreme se înțelege ce vrei să transmiți (și câtă vreme tu însuți/însăți înțelegi ce ți se spune, indiferent de accentul cu care ți se vorbește), e totul în regulă. Dovada că lucrurile stau așa sunt standardele și practicile adoptate la examenele de engleză Cambridge: la proba de Listening se includ toate accentele posibile, de la cel nativ scoțian la cel non-nativ vietnamez, iar la proba de Speaking se acceptă orice pronunție suficient de inteligibilă pentru a permite comunicarea.   Dar, desigur, continuăm să îi admirăm cel mai mult pe vorbitorii non-nativi de engleză care pronunță nu doar inteligibil, ci foarte bine. Cei la care nu îți dai ușor seama că nu sunt non-nativi. Iar câtă vreme acesta rămâne dezideratul cuiva care învață engleza, de reținut este această unică regulă de aur: indiferent de accentul pe care alegi să îl adopți, britanic, american sau australian, folosește-l consecvent doar pe acela.   Surse <www.thoughtco.com/what-is-accent-speech-1689054> <www.inenglishwithlove.com/blog/does-my-accent-matter> <www.cambridge.org/elt/blog/2022/05/25/received-pronunciation-old-new>     International House Bucureşti oferă cursuri de limbi străine faţă în faţă sau online pentru adulţi, copii şi clienţi corporate. Predăm engleza pentru afaceri, engleza generală, româna pentru străini, franceza, germana, spaniola, italiana, japoneza, etc. De asemenea, prin Centrul nostru de Teacher Training asigurăm cursuri de formare profesională (CELTA, DELTA) pentru profesori de engleză din ţară şi din străinătate. Pentru informaţii şi înscrieri, contactaţi 0728 808 612.     

Autoare: Ilinca Stroe         De ce preferăm verbele englezești de origine latină Latinisme versus phrasal verbs în engleză Ce sunt phrasal verbs Sensul phrasal verbs Phrasal verbs cu o particulă – intranzitive Phrasal verbs cu o particulă – tranzitive (inseparabile și separabile) Phrasal verbs cu două particule Phrasal verbs la cursurile de engleză IH   Ca vorbitori nativi de română, atunci când învățăm engleză suntem tentați să apelăm la vocabular de origine latină comun ambelor limbi. Ne e mai ușor să spunem, de exemplu, „Did you accept the job?”, în loc de „Did you take up the job?” Sau „When was the company founded?”, în loc de „When was the company set up?” Ori „We had to postpone the meeting”, mai degrabă decât „We had to put off  the meeting”. În fine, „It depends on you”, în loc de „It’s up to you.”   Totuși, nu trebuie să uităm că latinismele, în engleză, țin de registrul formal. Altfel spus, când folosim cuvinte englezești de origine latină părem oficiali, distanți, ba poate chiar  „scorțoși” – fără, desigur, să vrem să transmitem această impresie. În schimb, în engleza vorbită cu naturalețe se utilizează, în loc de verbe de origine latină,  phrasal verbs precum cele subliniate în exemplele de mai sus. De fapt, folosirea cu ușurință a phrasal verbs este semn de engleză avansată, dovedind competență lingvistică de nativ. Deci… highly recommended!   Să ne uităm mai îndeaproape la acest tip de verbe atât de frecvente în engleza naturală, dar care nu au echivalent în română. Phrasal verbs, de asemenea numite multi-word verbs în unele manuale, sunt locuțiuni verbale formate dintr-un verb și una sau două particule care pot fi prepoziții sau adverbe.   În unele cazuri, verbul și particula își păstrează sensul individual și atunci când se combină în cadrul unui phrasal verb (vezi stand, „a sta în picioare”, și up = „sus”, în stand up, „a se ridica în picioare”); dar de cele mai multe ori înțelesul locuțiunii este cu totul altul decât cel al componentelor sale individuale (vezi ask, „a întreba”, plus out = „afară”, față de ask out = „a invita în oraș”).   În afară de efortul de a învăța, caz cu caz, sensul special al acestor locuțiuni, mai trebuie să acordăm atenție și diferitelor tipuri de phrasal verbs existente, cu regulile lor precise privind topica (ordinea cuvintelor). Iată în continuare principalele categorii de phrasal verbs.   Cu o particulă Exemplele abundă, iar vorbitorii de engleză de nivel elementar sunt deja bine familiarizați cu mostre precum wake up, go out, switch on, etc. În cadrul acestei categorii, însă, există două subcategorii.     Intranzitive Phrasal verbs intranzitive nu au obiect/complement direct. În acest subtip intră, de pildă, to sign up („a se înscrie”), to cut in („a întrerupe”), to drop in/by („a trece pe la cineva”), to drop out („a se retrage de la școală/un curs”), ș.a.   Tranzitive Aceste phrasal verbs primesc complement direct („ceva”/”pe cineva”), dar suportă o subcategorizare suplimentară în funcție de locul unde poate fi plasat complementul.   Inseparabile Există phrasal verbs care nu acceptă plasarea complementului direct între verb și particulă, el trebuind așezat doar după locuțiunea verbală. Spre ilustrare: CORECT – Their base attack on civilians calls for retaliation. INCORECT – Their base attack on civilians calls retaliation for.   Alte phrasal verbs din această categorie: to come across, to run into, to count on, to look after, to look into, to take after, etc.   Separabile Multe dintre locuțiunile verbale în discuție acceptă inserarea complementului direct între verb și particulă. În plus, atunci când obiectul direct este exprimat printr-un pronume, și nu un substantiv, el trebuie obligatoriu plasat între verb și particulă. Câteva exemple:   CORECT – Please call off your trip to Odessa. CORECT – Please call your trip to Odessa off. CORECT – Please call it off. INCORECT – Please call off it.   CORECT – I wish I could cheer up my widowed aunt. CORECT – I wish I could cheer my widowed aunt up. CORECT – I wish I could cheer her up. INCORECT – I wish I could cheer up her.   Alte phrasal verbs din această categorie: to figure out, to find out, to get across, to give up, to let down, ș.a.   Cu două particule Puțin mai greu de învățat deoarece înțelesul lor nu se deduce ușor din sensurile individuale ale componentelor, phrasal verbs cu două particule sunt totuși foarte frecvente și importante. Folosirea lor de către vorbitori non-nativi denotă o bună stăpânire a limbii engleze și, din nou, naturalețe în exprimarea în această limbă. Iată-le pe cele mai frecvente:   So do I have to put up with the noise? / Deci trebuie să suport zgomotul? Look out for snakes on the hiking trail! / Ai grijă la șerpi, în drumeție. You have to stand up for your rights! / Trebuie să-ți aperi drepturile! I need to cut down on my carbs. / Trebuie să reduc carbohidrații. I can do away with this old radio. / Pot să mă descotorosesc de radioul ăsta vechi. So he’ll get away with breaking the window?! / A spart geamul și scapă nepedepsit?! Lucy looks up to her PhD auntie. / Lucy o admiră pe mătușa ei doctorandă. I look forward to the holiday! / De-abia aștept vacanța!   Dorindu-vă împrietenire grabnică și ușoară cu phrasal verbs, în vederea atingerii unui nivel superior, cvasi-nativ de engleză, vă invităm totodată să vă înscrieți la cursurile noastre: veți avea parte de o porție consistentă de phrasal verbs la absolut fiecare nivel, de la începători la avansați. Vă așteptăm!   Sursă <www.grammarly.com/blog/common-phrasal-verbs/>     International House Bucureşti oferă cursuri de limbi străine faţă în faţă sau online pentru adulţi, copii şi clienţi corporate. Predăm engleza pentru afaceri, engleza generală, româna pentru străini, franceza, germana, spaniola, italiana, japoneza, etc. De asemenea, prin Centrul nostru de Teacher Training asigurăm cursuri de formare profesională (IHCYLT, CELTA, DELTA) pentru profesori de engleză din ţară şi din străinătate. Pentru informaţii

Autoare: Ilinca Stroe       Engleza vorbitorilor nativi Varietăți ale englezei Internetul și engleza Engleza devine tot mai informală Formele de adresare în engleză, mai puțin politicoase Vocabularul „englezei digitale” Verbe modale pe cale de dispariție   Engleza este, de departe, limba vorbită de cel mai mare număr de vorbitori nenativi, pe mapamond. Aceștia au penetrat inclusiv „bastioane” ale nativilor cum ar fi însăși predarea, la standardele universității reper în domeniu, Cambridge, a limbii engleze ca limbă secundară – cu efectul (bazat pe un exemplu din viața reală) că vorbitorii nativi de engleză, simțindu-și limba „asaltată” de nenativi, ajung uneori să se întrebe exasperați: „Doamne, ce se-alege de engleza noastră?…”   Într-o oarecare măsură, au dreptate. În primul rând, colonizarea care, la apogeul Imperiului Britanic, a impus engleza peste 23% din populația lumii, aproape un sfert de planetă, a generat varietăți de engleză numite pidgin (de la felul cum chinezii pronunțau „business” în secolul XIX) sau engleză creolă, cu care utilizatori emblematici de engleză precum Dickens, Jane Austen sau surorile Brontë nu doar că ar simți că nu au nimic în comun, dar care, probabil, i-ar oripila!… (A se vedea, de exemplu, Kriol-Inglish Dikshenri.) Așa cum, mai aproape de zilele noastre, ceea ce a ajuns să se cheme „engleza de Bruxelles” li s-ar părea corifeilor englezei clasice o engleză fără personalitate, eviscerată.   Ceea ce însă se conturează puternic drept factor perturbator al englezei (britanice) în prezent, as we speak, este Internetul. Utilizarea masivă a englezei pe Internet afectează limba Albionului, ducând la schimbări vizibile importante în felul cum, astăzi, înșiși nativii au ajuns să își folosească propria limbă. Anume:   1) Atenuarea registrului formal. Pe lângă pătrunderea în registrul neutru, caracteristic discursurilor sau articolelor de ziar/revistă, a unor termeni informali precum „fave” (favourite), „pro” (a professional) sau „celeb” (a celebrity), s-a trecut la utilizarea predominantă a formelor verbale contrase (aren’t în loc de are not, should’ve, și nu should have).   2) Dispariția formelor de adresare politicoase. Pe lângă extinderea apelativelor precum „bro”, „dude”, „man” ori „girl”, am ajuns să ne adresăm celuilalt folosind direct numele mic sau numele de familie la care nu prea mai adăugăm Mr, Ms sau Mrs, forme de adresare a căror utilizare a scăzut cu 33%, în engleza contemporană.   3) Răspândirea „englezei digitale”. Revoluția tehnologică a provocat un adevărat tsunami lexical în vocabularul englezei de astăzi, pe care l-a „digitalizat” în mod izbitor. Alexa, sync, app, vlog, to google, fitbit, iPad, Lol, omg, to tweet, website – iată doar câțiva termeni inițial „internautici” care sunt perfect integrați în engleza cotidiană a nativilor.   4) Scăderea utilizării verbelor modale. Must, may și mai ales shall au ajuns să fie percepute drept desuete și devin un fel de „specie pe cale de dispariție”, utilizarea lor scăzând cu 41-42% în cazul lui must și may, și cu până la 61% pentru shall. Dacă acest ritm de scădere se menține, aceste verbe modale practic vor fi fost scoase din uz până în 2050.   Așadar, de vreme ce engleza rămâne limba cea mai folosită de pe planetă, în mare parte prin intermediul Internetului, e de așteptat ca vorbitorii ei nativi să aibă în continuare surprize, în ce privește evoluția ei. Sigur este că, dată fiind dinamica acestei limbi extraordinar de prolifice, nu ne vom plictisi prea curând de ea!   Sursă: theconversation.com     International House Bucureşti oferă cursuri de limbi străine faţă în faţă sau online pentru adulţi, copii şi clienţi corporate. Predăm engleza pentru afaceri, engleza generală, româna pentru străini, franceza, germana, spaniola, italiana, japoneza, etc. De asemenea, prin Centrul nostru de Teacher Training asigurăm cursuri de formare profesională (CELTA, DELTA) pentru profesori de engleză din ţară şi din străinătate. Pentru informaţii şi înscrieri, contactaţi 0728 808 612.           

Autoare: Ilinca Stroe         Două tipuri de verbe în dicționar Verbe principale versus verbe auxiliare Ce nuanță exprimă should Ce înseamnă „verb modal” Exemple de modale și semi-modale Două feluri de a învăța modalele „Secretul” însușirii modalelor   Căutați în orice dicționar de limbă engleză „to walk”, și veți găsi o definiție care începe tot cu un verb („to move forward by putting one foot in front of the other”), precum și explicații sau exemple ce includ verbe cu sens similar, adică sinonime (to go, to travel, to stroll, etc.). Căutați, pe de altă parte, „should”, și veți găsi nu o definiție, ci o descriere („used to say what is the right or sensible thing to do”); nu înțelesuri, ci funcționalități; și fără sinonime.   Diferența aceasta există fiindcă primul, „to walk”, e ceea ce se cheamă un verb principal, obișnuit, cu un înțeles propriu. Al doilea, „should”, e un verb auxiliar fără sens propriu, dar care modifică sau nuanțează înțelesul verbelor principale pe care le însoțește – așa cum alt auxiliar, „did”, adaugă verbelor obișnuite cu care se combină ideea sau nuanța de „trecut”. Iar ca orice auxiliar, „should” nu are forme inflexionale: nu adaugă -ed pentru trecut, nici -s pentru persoana a III-a singular a prezentului, și nici -ing pentru prezent continuu.   În ce constă, atunci, nuanțarea realizată de auxiliarul „should”? Să vedem: I walk for an hour every day – indică un fapt, ceva ce chiar se petrece I should walk for an hour every day – indică o aspirație, nu un fapt, o acțiune ce nu are loc în realitate, dar care ar fi indicat să se întâmple Așadar, „should” aici nuanțează sensul lui „walk” de la factual la ipotetic și dezirabil. Semnalizează un deziderat, mai degrabă decât o realitate.   „De dorit să se întâmple” – aceasta e nuanța pe care „should” o adaugă verbelor obișnuite pe care le însoțește. Iar pentru că nuanța nu e un fapt, ci un mod de a privi lucrurile (prin prisma subiectivității vorbitorului), „should” și suratele sale, pe care le vom lista îndată, au fost numite verbe modale. E un termen ce poate fi explicat prin analogie cu telefoanele mobile: dacă telefonul e verbul obișnuit, funcția silent sau funcția vibrate sunt auxiliarele modale care modifică felul de a funcționa al telefonului/verbului. În engleză aceste funcții se numesc „modes” („silent mode”, „vibrate mode”). De-aici, modal auxiliaries sau modal verbs.   Anume: should ought to must will would can could may might A se adăuga la acestea și un set de „struțocămile” verbale de care unii gramaticieni se debarasează grăbit, de regulă prin eticheta „semi-modale”: need to, have to, be able to, have got to.   Modalele și semi-modalele nu sunt ușor de învățat – și nici de predat. Asta fiindcă, în primul rând, nu avem un echivalent gramatical perfect în română. Și, în al doilea, fiindcă se lasă explicate, „apucate”… cam ca peștele tocmai scos din apă. Sunt, adică, alunecoase. Mai degrabă decât reguli bătute în cuie, cer intuiție lingvistică, fler semantic, din partea celui care le studiază. Totuși, există cel puțin două feluri logice în care pot fi abordate:   1) Prin prisma funcțiilor pragmatice pe care le îndeplinesc, de exemplu: sfătuire – You should go to the doctor’s. cerere – Will you drive granny to the doctor’s? ordin – You must get to the doctor’s on time!   2) Prin prisma modurilor conceptuale de care aparțin și pe care le indică: permisiune – May/Can I open the window? in/abilitate – I can swim, but I can’t skate. necesitate/obligație – You need to/should/have to/must see a doctor soon. posibilitate/probabilitate/certitudine: I might/may/will go to Rome next week. imposibilitate: Mike can’t/couldn’t have called you last night! His phone is broken. predicție/previziune: If she got the 10 o’clock train, Mary should be here by noon. deducție: I must have fallen asleep, and that’s why I haven’t heard you coming. NB: Un modal poate aparține mai multor moduri conceptuale, vezi cazul lui can, de exemplu.   Așadar, verbele auxiliare modale englezești, nu tocmai prietenoase cu învățăcelul, fie el cât de binevoitor și sârguincios, pot ridica piedici în învățare, nelăsându-se „prinse” ușor. Secretul? Să le învățăm pe rând și în mod gradual: începem cu un simplul can/can’t la nivel A1, adăugăm un could, un should, un will la nivel A2, până putem ajunge să jonglăm, la C2, cu structuri sofisticate de tip She can’t have been doing the dishes when you called, because the running water was cut off at that time. Adevărul e că învățarea modalelor, cu toate subtilitățile lor, durează cât învățarea englezei: se poate întinde pe o viață întreagă…   Sursă <www.merriam-webster.com/dictionary/modal%20auxiliary>     International House Bucureşti oferă cursuri de limbi străine faţă în faţă sau online pentru adulţi, copii şi clienţi corporate. Predăm engleza pentru afaceri, engleza generală, româna pentru străini, franceza, germana, spaniola, italiana, japoneza, etc. De asemenea, prin Centrul nostru de Teacher Training asigurăm cursuri de formare profesională (CELTA, DELTA) pentru profesori de engleză din ţară şi din străinătate. Pentru informaţii şi înscrieri, contactaţi 0728 808 612.