Pe un mapamond dominat incontestabil de engleză, învăţarea limbii franceze pare, la prima impresie, un demers neimportant. Totuşi, ultimii ani au demonstrat că franceza trăieşte un reviriment şi îşi recâştigă, treptat, statutul de limbă globală – un indicator simplu ce arată această tendinţă fiind, de exemplu, acela că franceza ocupă locul 2 în topul limbilor celor mai des învăţate prin larg răspândita aplicaţie Duolingo. La nivel european, în orice caz, factori socio-politici recenţi favorizează revenirea limbii franceze în prim-planul limbilor străine de învăţat: să ne reamintim, de pildă, că, în perspectiva ieşirii Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord din Uniunea Europeană, însuşi Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, avertiza spre sfârşitul lui 2016 că engleza şi-ar putea pierde statutul de limbă oficială în UE, franceza fiind posibil să devină noua lingua franca a Uniunii. Factorii care ne motivează să învăţăm franceza sunt însă nu doar sociali şi politici, ci şi economici şi, în special în România, culturali şi istorici. Iată principalele motive pentru care e avantajos, ca români, să ştim franceză: 1) în topul limbilor străine celor mai influente, realizat pe baza unui Power Language Index (PLI) ce ia în considerare aspecte precum geografia, economia, comunicaţiile, mass media şi diplomaţia, limba franceza ocupă locul 3 în lume, cu un PLI mai mare decât al spaniolei şi arabei. Asta înseamnă că vorbitorii de franceză pot accesa mai uşor un anumit nivel de influenţă, precum şi cunoştinţe sau informaţii despre poli de influenţă dintr-o varietate de domenii, de la telecomunicaţii sau educaţie la diplomaţie. 2) în top 10 al ţărilor cu cele mai mari investiţii directe în România, Franţa ocupă locul 5. A fi vorbitor de franceză în România înseamnă, aşadar, a te putea alătura unor actori economici foarte importanţi. (Exemplele de companii în care limba franceză e limbă oficială abundă: Dacia-Renault, Carrefour, ENGIE, BRD – Groupe Société Générale, Danone.) În cazul acesta, franceza ne ajută să accedem la locuri de muncă în companii solide, cu bună reputaţie şi cotă de piaţă. 3) România are o legătură „sanguină” cu Franţa încă din secolul al XVIII-lea, domnitorii fanarioţi ai provinciilor româneşti modernizându-le pe acestea după modele franceze, generaţia de paşoptişti români formându-se la şcoli din Franţa, iar educaţia militară franceză jucând un rol determinant în prestaţia armatei române în timpul Primului Război Mondial. În plus, România este, din 1993, stat membru al Organisation Internationale de la Francophonie, cu 26% din populaţia sa înţelegând sau vorbind franceza, iar în prezent se desfăşoară Sezonul România-Franţa, cu peste 200 de proiecte şi 400 de evenimente în 100 de oraşe din Franţa şi 30 din România. În acest context, a şti limba franceză înseamnă a te împărtăşi dintr-o bogăţie istorico-culturală fantastică – într-un fel, s-ar putea afirma că franceza este limba cultivării cunoaşterii, pentru români. Nu în ultimul rând, cunoaşterea limbii franceză creează oportunităţi turistice extrem de interesante: teritoriile franceze d’outre mer sunt considerate parte a Republicii Franceze şi, deci, a Uniunii Europene, făcând posibilă şi pentru români vizitarea acestora fără necesitatea obţinerii unei vize speciale. Astfel, putem călători uşor în locuri exotice şi frumoase precum Guadelupa, Guiana franceză sau Martinica, în America Centrală/de Sud, sau Mayotte şi Réunion, în largul coastelor Africii. International House Bucureşti organizează cursuri de franceză pentru adulţi atât în companii, cât şi în cele trei centre IH din Bucureşti. Cere informaţii la: receptie@ih.ro. Surse: ETO Institute Mediafax Mae
De ce să învăţăm o limbă străină?
De ce să învăţăm o limbă străină? “My name’s Diana. What’s your name?” Profesoara ţi-a pus întrebarea şi aşteaptă, cu un zâmbet binevoitor, răspunsul. „Mihai”, răspunzi scurt şi emoţionat în faţa celor opt necunoscuţi (colegii tăi de grupă de engleză), dar apoi prinzi curaj, îţi vine în minte că ai putea să împrumuţi cuvintele folosite de ea şi să îţi „elaborezi” răspunsul, aşa că reiei: „My name’s Mihai. Mike”, glumeşti „englezindu-te”. „And what … , Mike?” N-ai înţeles. Ce-o fi zis, ce te-a întrebat? Ce să răspunzi, dacă n-ai înţeles? Ce jenant… Bâigui ceva. Dar ea zâmbeşte încurajator. Repetă întrebarea. De data asta înţelegi un cuvânt: „like”. Deduci că te întreabă ce-ţi place, probabil. Îţi place să mergi la sală după serviciu. Dar cum se zice „merg” în engleză? Sau „sală”. Nu ştii. Ce frustrant. Ce să zici? Decizi să răspunzi cu un singur cuvânt pe care îl ştii de la televizor: „Sports”. Nu e exact mers la sală, dar tot pe-acolo. Câţiva dintre ceilalţi fac un „Aaa” şi dau din cap aprobator: şi lor le place sportul. Profesoara face un comentariu din care nu înţelegi decât tonul admirativ şi ridică degetul cel mare: OK. Tocmai ai comunicat ceva despre tine într-o limbă pe care nu o ştii. În prima zi de curs, în doar un minut. Un minut în care te-ai simţit, pe rând, alert, capabil, nedumerit, îngrijorat, stingherit, uşurat, bucuros, frustrat, apreciat, mulţumit. O succesiune rapidă de stări, puţin derutantă, ca într-un joc în care, per ansamblu, te-ai descurcat. E jocul învăţării unei limbi străine după metoda comunicativă, în care poţi să contezi pe imersiune totală în limba respectivă (de la primul minut de curs, se comunică doar în acea limbă) şi pe un profesor dotat atât cu bunăvoinţă, cât şi cu un arsenal de tehnici (de la gestică la expresii faciale) menite să te ajute constant să înţelegi ce ţi se spune şi să îţi confirme că te faci înţeles. Ce pierzi şi ce câştigi în acest joc? Pierzi, cu siguranţă, şederea în „zona ta de confort”. Căci nu e deloc comod să fii mereu vigilent, atent să prinzi din zbor cuvinte cunoscute, rapid în a intui sensuri necunoscute, priceput în a-ţi gestiona teama de greşeli sau frustrarea că nu te poţi exprima perfect, iute în a decide cum să simplifici, aproximezi şi transmiţi eficient ce vrei să spui. Pierzi, cu siguranţă, comoditatea, şi te expui riscului de a părea neştiutor sau caraghios. Ce câştigi, însă, este enorm de important. Cei care au studiat beneficiile învăţării unei limbi străine afirmă că învăţarea altei limbi ne face mai creativi, sporindu-ne capacitatea de a găsi soluţii, de a rezolva probleme (în exemplul de mai sus, Mihai a trebuit să găsească rapid o soluţie la problema vocabularului limitat de care dispunea pentru a comunica ceea ce voia să exprime) ne stimulează activitatea cerebrală, ajutându-ne să facem asociaţii de idei, conexiuni noi între ce ştim şi ce învăţăm (în exemplul de mai sus, Mihai a preluat „din zbor” formula prin care profesoara s-a prezentat, „My name’s…”, completând-o corect cu numele lui) ne îmbunătăţeşte memoria şi capacitatea de a memora, prin expunerea la cuvinte noi sau la „formule” gramaticale precum topica (ordinea cuvintelor) într-o propoziţie interogativă ne acutizează spiritul de observaţie, prin exersarea reflexului de a identifica cuvinte ne/cunoscute sau mici greşeli (în exemplul de mai sus, Mihai a sesizat, în a doua întrebare care i s-a pus, un cuvânt cunoscut care i-a permis să desluşească înţelesul întregii întrebări) ne sporeşte capacitatea de a lua decizii, prin aceea că trebuie să selectăm permanent ce dorim să comunicăm şi să stabilim cum o putem face (în exemplul de mai sus, Mihai a trebuit să decidă repede cum anume simplifică, aproximează şi transmite ceea ce dorea el să exprime) ne consolidează încrederea în sine, prin reconfirmarea repetată a capacităţii noastre de a ne face înţeleşi şi de a transmite un mesaj fie şi cu mijloace lingvistice limitate (în exemplul de mai sus, Mihai a primit reacţii aprobatoare de la ceilalţi cursanţi, la ceva ce reuşise să comunice) În plus, printre avantajele secundare ale învăţării unei limbi străine după metoda comunicativă folosită de International House Bucureşti se numără şi acelea că în grupa de cursanţi în care eşti repartizat, cunoşti oameni noi şi îţi formezi relaţii noi; însuşindu-ţi o limbă străină, adaugi la portofoliul profesional o abilitate pentru care vei fi apreciat şi promovat, la locul de muncă; aflat în contact cu materialele de curs (texte din manuale, înregistrări audio/video), îţi lărgeşti orizontul de cunoştinţe generale, integrând aspectele culturale specifice limbii străine pe care o înveţi. Nu în ultimul rând, aşa cum subliniază un articol din The New York Times intitulat “Why Bilinguals Are Smarter”, faptul de a fi bilingv, de a vorbi şi o limbă străină pe lângă limba maternă, are avantaje pentru sănătatea cerebrală: învăţarea unei limbi străine activează funcţia executivă a creierului, cea responsabilă cu planificarea şi rezolvarea problemelor, sporeşte puterea de concentrare şi previne eficient îmbătrânirea creierului şi senilitatea. Aşadar, start game: ieşi din zona ta de confort, renunţă la comoditate şi angajează-te într-unul dintre cele mai palpitante şi avantajoase jocuri – jocul învăţării unei limbi străine. International House Bucureşti organizează cursuri de limbi străine pentru adulţi atât în companii, cât şi în cele trei centre IH din Bucureşti. Cere informaţii la: receptie@ih.ro. Surse: www.fluentu.com https://etoninstitute.com www.nytimes.com
Cum (mai) învaţă adulţii
Autor: Ilinca Stroe În viaţa de zi cu zi, printre oamenii obişnuiţi, cele mai răspândite atitudini faţă de învăţare sunt exprimate astfel: 1) „Nu mai învăţ eu la vârsta asta!…”; 2) „Omul, cât trăieşte, învaţă.” Prima atitudine poate fi interpretată drept resemnare, poate reprezenta, dimpotrivă, un refuz al învăţării (în virtutea experienţei de viaţă pe care vorbitorul crede că a acumulat-o deja în cantităţi suficiente) şi… este flagrant contrazisă de Strategia Europa 2020. Strategia, lansată de Comisia Europeană în 2010 şi asumată de ţările membre ale Uniunii Europene, cuprinde şapte iniţiative emblematice. Printre acestea, „o agendă pentru noi competenţe” profesionale, de pus în practică prin formarea competenţelor cetăţenilor pe tot parcursul vieţii, cu scopul de a creşte rata de participare pe piaţa muncii a adulţilor cu vârstă cuprinsă între 25 şi 64 de ani. Agenda respectivă a fost adoptată de România prin Strategia Naţionala de învăţare pe tot parcursul vieţii 2015-2020, care menţionează că în 2013 rata de participare a adulţilor la învăţarea pe tot parcursul vieţii era de doar 1,8% şi propune ca obiectiv pentru anul 2020 o ambiţioasă creştere a ratei până la 10%. Aşadar, învăţarea de către adulţi pe tot parcursul vieţii, la orice vârstă, este o condiţie a menţinerii competitivităţii forţei de muncă a României în cadru european. Atitudinea exprimată prin „Nu mai învăţ eu la vârsta asta!” este mai degrabă neadecvată pentru acest spaţiu (UE) şi acest timp (2018). Iar adevărul este că, da, „omul, cât trăieşte, învaţă.” Dar cum (mai) învaţă adulţii? Există trei feluri sau mijloace de a învăţa, aplicabile în egală măsură copiilor şi adulţilor, şi un stil de a învăţa caracteristic doar adulţilor, cu particularităţile lui specifice. Să le trecem în revistă pe rând. Cele trei feluri de a învăţa includ: învăţarea formală – în cazul adulţilor, prin participarea la cursuri postuniversitare sau organizate de instituţii cuprinse într-un sistem de educaţie cum este cel de stat; învăţarea non-formală, prin participarea la traininguri, ateliere de lucru, teambuildinguri sau cursuri scurte organizate de companii pentru angajaţii lor ori de ONG-uri pentru diverşi beneficiari – un exemplu frecvent fiind cursurile de limbi străine in-company; învăţarea informală care se produce pur şi simplu prin desfăşurarea activităţilor zilnice legate de familie, de muncă sau de timpul liber – de exemplu, prin participarea la o acţiune comunitară/de voluntariat de strângere de deşeuri sau plantare de copaci. Acesteia din urmă i-am putea adăuga noţiunea foarte la modă de „life hacks”, definite drept „scurtături”, „ponturi” sau „trucuri” pentru găsirea unei metode mai rapide ori mai simple de a face ceva. Un bun exemplu ar fi tutorialele video de pe YouTube, din care învăţăm cum să facem lipici din Coca Cola, cum să confecţionăm un penar dintr-o sacoşă reciclată etc. În ce priveşte stilul de învăţare al adulţilor, cunoaşterea lui e extrem de relevantă pentru cei care livrează programe de învăţare formală şi non-formală adulţilor, în speţă centrele de limbi străine sau de training, dar şi departamentele de HR ale companiilor. Un teoretician al andragogiei, Malcolm Knowles, punctează în primul rând faptul că aceasta e diferită de pedagogie. Ca principiu, dacă modelul pedagogic transmite informaţii şi abilităţi elevilor (copii), modelul andragogic oferă procedeele şi resursele prin care cursanţii (adulţi) dobândesc informaţii şi abilităţi. Altfel spus, copiilor li se transmite „de-a gata” materia de învăţat, pe când adulţilor li se pun la dispoziţie metodele şi resursele („the know-how”) prin care îşi pot însuşi, în mod autonom şi selectiv, informaţiile sau abilităţile de care au nevoie. Acestei prime particularităţi a învăţării la (şi de către) adulţi îi urmează altele, cum ar fi: învăţarea trebuie să se bazeze pe ceea ce cursanţii ştiu deja, pe experienţa lor de viaţă; învăţarea trebuie să aibă un scop precis, să ajute la rezolvarea unei probleme concrete; învăţarea are loc prin motivaţia internă izvorâtă din nevoia de a rezolva o problemă anume; învăţarea trebuie să fie experienţială, practică, incluzând comiterea de greşeli şi corectarea lor; învăţarea este asumată, cursantul fiind co-responsabil de conţinutul, direcţia şi eficienţa procesului de învăţare. În concluzie, am văzut de ce învăţarea pe tot parcursul vieţii este, în orizontul european 2020, esenţială, am menţionat trei feluri în care un adult poate învăţa (fie într-un cadru bine delimitat, fie în mod liber în viaţa de zi cu zi) şi am listat caracteristicile definitorii ale învăţării de către adulţi. Dacă, la final, ar fi să ne întrebăm „Totuşi, cum anume poate învăţa cel mai bine un adult?” răspunsul ar fi, probabil acesta: un adult poate învăţa cel mai bine vrând să înveţe. Păstrându-ne curiozitatea faţă de tot ceea ce nu ştim încă, rămânând deschişi către nou şi necunoscut, aşa vom fi, sigur, cei mai buni cursanţi, pe tot parcursul vieţii noastre. Surse „Europa 2020” <https://www.mae.ro/sites/default/files/file/Europa2021/Strategia_Europa_2020.pdf> „Strategia Naţională de învăţare pe tot parcursul vieţii 2015-2020” <https://www.edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Minister/2016/strategii/Strategie%20LLL%20(1).pdf> Knowles, Malcolm. The Adult Learner: A Neglected Species. Houston, TX: Gulf Publishing, 1973. Sursa: revistacariere.ro
