Autor: Ilinca Stroe   International House Bucureşti a creat BizCourses, un pachet de cursuri scurte de dezvoltare a 8 abilităţi profesionale de bază în limba engleză: susţinerea de prezentări, comunicarea în scris, utilizarea englezei financiare, participarea la întruniri de lucru, exercitarea gândirii creative, utilizarea englezei juridice, comunicarea în deplasări de serviciu şi socializarea în context profesional. Acest articol prezintă pe scurt conţinutul şi avantajele cursului „BizMeet: Întruniri, discuţii, afaceri bine încheiate”. Care sunt primele adjective care vă vin spontan în minte atunci când auziţi cuvântul… „şedinţă”? Epitetele probabil cel mai des asociate cu ideea de şedinţă de lucru sunt „lungă” şi „plictisitoare”. La extremă, epuizaţi de ore întregi de discuţii sterile, tindem să spunem că şedinţa cu pricina a fost „pierdere de vreme”. Dar nu trebuie să fie neapărat aşa. Experienţa unei întâlniri de lucru poate fi una pozitivă şi chiar energizantă, dacă deprindem câteva abilităţi de, în fond, bună participare la o discuţie. Pentru a întreţine o discuţie, trebuie să fim atenţi, activi, asertivi. Iar pentru ca discuţia să aibă rezultatul dorit (un plan de acţiune, o decizie, etc.), mai trebuie să rămânem concentraţi pe subiect, eficienţi. Căpătăm toate aceste atribute, ca participanţi la o discuţie de lucru, odată ce învăţăm următoarele: 1) să enunţăm scopul şedinţei – când tuturor celor prezenţi li se prezintă din capul locului motivul pentru care se află adunaţi acolo şi obiectivele specifice ale întrevederii, şedinţa începe cu dreptul 2) să întrerupem în mod politicos – se întâmplă uneori să trebuiască să intervenim în discuţie exact atunci când altcineva vorbeşte, şi e important să ştim cum să o facem fără să ne supărăm interlocutorii 3) să revenim la subiect – în aproape orice discuţie apar digresiuni, e firesc să fie aşa, însă e folositor şi să putem redirecţiona atenţia participanţilor asupra subiectului, să ţinem discuţia în frâu 4) să semnalizăm un aspect important – e nevoie doar să folosim o mică „formulă” pentru ca să-i facem extra-atenţi pe interlocutori înainte să le împărtăşim o idee pe care o considerăm esenţială 5) să verificăm că am înţeles bine ceva ce s-a spus anterior – atunci când avem fie şi o umbră de dubiu asupra unui mesaj sau a unei idei exprimate, e recomandabil să solicităm explicit clarificări 6) să încurajăm participarea activă a tuturor celor prezenţi – e important să punem întrebări şi să formulăm îndemnuri pentru a auzi părerile tuturor participanţilor şi a asigura contribuţii egale la discuţie 7) să ne exprimăm propriile opinii – există câteva expresii uzuale care pot „prefaţa” punctul nostru de vedere propriu-zis într-un mod cuviincios şi eficient, făcându-i pe interlocutori receptivi la opinia noastră 8) să oferim feedback interlocutorilor – dovedim că suntem atenţi la intervenţiile tuturor şi că ascultăm activ atunci când apreciem explicit o contribuţie sau când reacţionăm în mod constructiv 9) să rezumăm discuţia – orice final de şedinţă trebuie să enunţe nişte concluzii, iar sumarul respectiv trebuie să surprindă cele mai importante dintre ideile şi aspectele menţionate de-a lungul discuţiei Acestea sunt principalele abilităţi de participare la o şedinţă de lucru pe care cursul BizMeet le formează, exersează şi perfecţionează, oferindu-le implicit cursanţilor un set de „formule” lingvistice (sintagme, expresii) corespunzătoare fiecărei abilităţi în parte. Aşadar, dacă vă doriţi să aveţi şedinţe plăcute şi eficiente în limba engleză, cursul BizMeet este „escala” unde trebuie să poposiţi neapărat, în drumul dumneavoastră către acel deziderat. Cursul BizMeet: Întruniri, discuţii, afaceri bine încheiate oferit de IH Bucureşti se organizează la cerere, pentru clienţi corporate şi/sau profesionişti angajaţi în companii. El poate fi susţinut online sau faţă în faţă, în varianta one-to-one sau pentru grupuri de 4-12 participanţi, durata şi frecvenţa sesiunilor fiind adaptate la cerinţele şi disponibilitatea cursanţilor. Participarea la BizMeet necesită un nivel de engleză intermediar (B1/CECR). Informaţii şi înscrieri: open@ih.ro sau 0728 808 612.    

Autor: Ilinca Stroe   International House Bucureşti (IHB) a creat BizCourses, un pachet de cursuri scurte destinate adulţilor care vor să se dezvolte profesional perfecţionându-şi un set de abilităţi profesionale de bază. BizCourses asigură training în limba engleză pentru îmbunătăţirea a 8 astfel de abilităţi: susţinerea de prezentări, comunicarea în scris, utilizarea englezei financiare, participarea la întruniri de lucru, exercitarea gândirii creative, utilizarea englezei juridice, comunicarea în deplasări de serviciu şi socializarea în context profesional. Acest articol detaliază abilitatea de a susţine prezentări.   Vă mai amintiţi, cu siguranţă, de acea primă serbare de la grădiniţă/şcoală când, în faţa unui public mai mult sau mai puţin atent, dar în orice caz intimidant, aţi avut de recitat o poezie sau de interpretat un rol ori un cântecel – idealmente fără să vă bâlbâiţi sau să vă încurcaţi…   Genunchii înmuiaţi; vocea pierită; mâinile tremurânde; gândurile care nu se mai pot concentra; mintea care ne joacă feste, uitând, blocându-se – iată principalele „sindroame” cu care ne confruntă vorbitul în public pe cei mai mulţi dintre noi. Le simţim la prima citire a compunerii în faţa clasei, ca elevi de şcoală primară, ca şi la prezentarea prin care managerul nostru se aşteaptă să câştigăm un nou contract, ca adulţi angajaţi.   Susţinem probabil prima noastră prezentare până la vârsta de 10 ani, în cadrul activităţilor şcolare, şi avem de făcut prezentări cu regularitate, pe tot parcursul vieţii noastre adulte, de la examene orale sau proiecte universitare la promovarea vreunui produs ori serviciu oferit de compania la care lucrăm.   Cu timpul, învăţăm să prevenim sau reducem impactul tracului asupra prestaţiei noastre: ne pregătim prezentarea din timp, o repetăm şi exersăm acasă, facem slide-uri ajutătoare în PowerPoint, reuşim să ne stăpânim mai bine emoţiile cu sau fără ceaiuri, calmante, etc. Deprinzând aceste practici de bază, ajungem să susţinem prezentări decente, în regulă, poate chiar interesante – ne descurcăm.   Şi totuşi: plăcerea de a face o prezentare o descoperim doar printr-un training specializat. Ea este importantă fiindcă se traduce în carismă; „radiază” dinspre persoana care face prezentarea înspre public, se transmite de la vorbitor la audienţă; şi face diferenţa, în ultimă instanţă, dintre o prezentare OK şi una care farmecă, entuziasmează, inspiră şi convinge.   Un curs despre susţinerea de prezentări este, într-un fel, un antrenament intens în cizelarea propriilor calităţi de protagonist. Un asemenea training ne formează ca prezentatori – conştienţi de punctele lor forte; – versaţi în utilizarea tehnicilor care ne pun în valoare punctele forte; – capabili să îşi impresioneze publicul.   Descoperim la curs c㠟 vocea noastră este un extraordinar instrument de persuasiune – tonul, timbrul, pauzele pe care le facem în vorbire pot avea un efect puternic asupra publicului, potenţând mesajul de transmis Ÿ limbajul nostru corporal, de la contactul vizual cu audienţa la postură şi gesturi, ne poate fi un aliat de nădejde în stăpânirea emoţiilor şi în amplificarea siguranţei de sine ca vorbitor Ÿ structurarea inteligentă şi riguroasă a prezentării, ghidând audienţa şi facilitând claritatea mesajului, asigură din start jumătate din succesul prezentării   Nu în ultimul rând, trainingul despre prezentări ne pune la curent cu cele mai inspiratoare recomandări ale unor „guru” din domeniu (de exemplu, vorbitorii TED Talks Amy Cuddy, Julian Treasure sau Nancy Duarte) şi ne echipează cu un portofoliu de „spice elements” (elemente care ne „condimentează” prezentările, de pildă glume, poveşti personale, idei de interacţiune, etc.).   Deci: eşti gata să descoperi plăcerea de a face o prezentare remarcabilă?   Cursul „BizPrez: susţinere de prezentări cu impact scontat” oferit de IHB se organizează la cerere, pentru clienţi corporate şi/sau profesionişti angajaţi în companii. El poate fi susţinut în varianta one-to-one sau pentru grupuri de 4-12 participanţi, durata şi frecvenţa sesiunilor fiind adaptate la cerinţele şi disponibilitatea cursanţilor. Pentru informaţii şi contact, accesaţi http://phpstack-557497-1818066.cloudwaysapps.com/cursuri-de-limbi-straine-pentru-companii/.      Surse: <http://www.businessballs.com/presentation.htm> <https://www.ted.com/talks/julian_treasure_how_to_speak_so_that_people_want_to_listen?language=en> <https://www.entrepreneur.com/article/274646>

Pe un mapamond dominat incontestabil de engleză, învăţarea limbii franceze pare, la prima impresie, un demers neimportant. Totuşi, ultimii ani au demonstrat că franceza trăieşte un reviriment şi îşi recâştigă, treptat, statutul de limbă globală – un indicator simplu ce arată această tendinţă fiind, de exemplu, acela că franceza ocupă locul 2 în topul limbilor celor mai des învăţate prin larg răspândita aplicaţie Duolingo. La nivel european, în orice caz, factori socio-politici recenţi favorizează revenirea limbii franceze în prim-planul limbilor străine de învăţat: să ne reamintim, de pildă, că, în perspectiva ieşirii Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord din Uniunea Europeană, însuşi Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, avertiza spre sfârşitul lui 2016 că engleza şi-ar putea pierde statutul de limbă oficială în UE, franceza fiind posibil să devină noua lingua franca a Uniunii. Factorii care ne motivează să învăţăm franceza sunt însă nu doar sociali şi politici, ci şi economici şi, în special în România, culturali şi istorici. Iată principalele motive pentru care e avantajos, ca români, să ştim franceză: 1) în topul limbilor străine celor mai influente, realizat pe baza unui Power Language Index (PLI) ce ia în considerare aspecte precum geografia, economia, comunicaţiile, mass media şi diplomaţia, limba franceza ocupă locul 3 în lume, cu un PLI mai mare decât al spaniolei şi arabei. Asta înseamnă că vorbitorii de franceză pot accesa mai uşor un anumit nivel de influenţă, precum şi cunoştinţe sau informaţii despre poli de influenţă dintr-o varietate de domenii, de la telecomunicaţii sau educaţie la diplomaţie. 2) în top 10 al ţărilor cu cele mai mari investiţii directe în România, Franţa ocupă locul 5. A fi vorbitor de franceză în România înseamnă, aşadar, a te putea alătura unor actori economici foarte importanţi. (Exemplele de companii în care limba franceză e limbă oficială abundă: Dacia-Renault, Carrefour, ENGIE, BRD – Groupe Société Générale, Danone.) În cazul acesta, franceza ne ajută să accedem la locuri de muncă în companii solide, cu bună reputaţie şi cotă de piaţă. 3) România are o legătură „sanguină” cu Franţa încă din secolul al XVIII-lea, domnitorii fanarioţi ai provinciilor româneşti modernizându-le pe acestea după modele franceze, generaţia de paşoptişti români formându-se la şcoli din Franţa, iar educaţia militară franceză jucând un rol determinant în prestaţia armatei române în timpul Primului Război Mondial. În plus, România este, din 1993, stat membru al Organisation Internationale de la Francophonie, cu 26% din populaţia sa înţelegând sau vorbind franceza, iar în prezent se desfăşoară Sezonul România-Franţa, cu peste 200 de proiecte şi 400 de evenimente în 100 de oraşe din Franţa şi 30 din România. În acest context, a şti limba franceză înseamnă a te împărtăşi dintr-o bogăţie istorico-culturală fantastică – într-un fel, s-ar putea afirma că franceza este limba cultivării cunoaşterii, pentru români. Nu în ultimul rând, cunoaşterea limbii franceză creează oportunităţi turistice extrem de interesante: teritoriile franceze d’outre mer sunt considerate parte a Republicii Franceze şi, deci, a Uniunii Europene, făcând posibilă şi pentru români vizitarea acestora fără necesitatea obţinerii unei vize speciale. Astfel, putem călători uşor în locuri exotice şi frumoase precum Guadelupa, Guiana franceză sau Martinica, în America Centrală/de Sud, sau Mayotte şi Réunion, în largul coastelor Africii.         International House Bucureşti organizează cursuri de franceză pentru adulţi atât în companii, cât şi în cele trei centre IH din Bucureşti. Cere informaţii la: receptie@ih.ro.      Surse: ETO Institute  Mediafax Mae

Autor: Ilinca Stroe   În viaţa de zi cu zi, printre oamenii obişnuiţi, cele mai răspândite atitudini faţă de învăţare sunt exprimate astfel: 1) „Nu mai învăţ eu la vârsta asta!…”; 2) „Omul, cât trăieşte, învaţă.” Prima atitudine poate fi interpretată drept resemnare, poate reprezenta, dimpotrivă, un refuz al învăţării (în virtutea experienţei de viaţă pe care vorbitorul crede că a acumulat-o deja în cantităţi suficiente) şi… este flagrant contrazisă de Strategia Europa 2020. Strategia, lansată de Comisia Europeană în 2010 şi asumată de ţările membre ale Uniunii Europene, cuprinde şapte iniţiative emblematice. Printre acestea, „o agendă pentru noi competenţe” profesionale, de pus în practică prin formarea competenţelor cetăţenilor pe tot parcursul vieţii, cu scopul de a creşte rata de participare pe piaţa muncii a adulţilor cu vârstă cuprinsă între 25 şi 64 de ani. Agenda respectivă a fost adoptată de România prin Strategia Naţionala de învăţare pe tot parcursul vieţii 2015-2020, care menţionează că în 2013 rata de participare a adulţilor la învăţarea pe tot parcursul vieţii era de doar 1,8% şi propune ca obiectiv pentru anul 2020 o ambiţioasă creştere a ratei până la 10%. Aşadar, învăţarea de către adulţi pe tot parcursul vieţii, la orice vârstă, este o condiţie a menţinerii competitivităţii forţei de muncă a României în cadru european. Atitudinea exprimată prin „Nu mai învăţ eu la vârsta asta!” este mai degrabă neadecvată pentru acest spaţiu (UE) şi acest timp (2018). Iar adevărul este că, da, „omul, cât trăieşte, învaţă.” Dar cum (mai) învaţă adulţii? Există trei feluri sau mijloace de a învăţa, aplicabile în egală măsură copiilor şi adulţilor, şi un stil de a învăţa caracteristic doar adulţilor, cu particularităţile lui specifice. Să le trecem în revistă pe rând. Cele trei feluri de a învăţa includ: învăţarea formală – în cazul adulţilor, prin participarea la cursuri postuniversitare sau organizate de instituţii cuprinse într-un sistem de educaţie cum este cel de stat; învăţarea non-formală, prin participarea la traininguri, ateliere de lucru, teambuildinguri sau cursuri scurte organizate de companii pentru angajaţii lor ori de ONG-uri pentru diverşi beneficiari – un exemplu frecvent fiind cursurile de limbi străine in-company; învăţarea informală care se produce pur şi simplu prin desfăşurarea activităţilor zilnice legate de familie, de muncă sau de timpul liber – de exemplu, prin participarea la o acţiune comunitară/de voluntariat de strângere de deşeuri sau plantare de copaci. Acesteia din urmă i-am putea adăuga noţiunea foarte la modă de „life hacks”, definite drept „scurtături”, „ponturi” sau „trucuri” pentru găsirea unei metode mai rapide ori mai simple de a face ceva. Un bun exemplu ar fi tutorialele video de pe YouTube, din care învăţăm cum să facem lipici din Coca Cola, cum să confecţionăm un penar dintr-o sacoşă reciclată etc. În ce priveşte stilul de învăţare al adulţilor, cunoaşterea lui e extrem de relevantă pentru cei care livrează programe de învăţare formală şi non-formală adulţilor, în speţă centrele de limbi străine sau de training, dar şi departamentele de HR ale companiilor. Un teoretician al andragogiei, Malcolm Knowles, punctează în primul rând faptul că aceasta e diferită de pedagogie. Ca principiu, dacă modelul pedagogic transmite informaţii şi abilităţi elevilor (copii), modelul andragogic oferă procedeele şi resursele prin care cursanţii (adulţi) dobândesc informaţii şi abilităţi. Altfel spus, copiilor li se transmite „de-a gata” materia de învăţat, pe când adulţilor li se pun la dispoziţie metodele şi resursele („the know-how”) prin care îşi pot însuşi, în mod autonom şi selectiv, informaţiile sau abilităţile de care au nevoie. Acestei prime particularităţi a învăţării la (şi de către) adulţi îi urmează altele, cum ar fi: învăţarea trebuie să se bazeze pe ceea ce cursanţii ştiu deja, pe experienţa lor de viaţă; învăţarea trebuie să aibă un scop precis, să ajute la rezolvarea unei probleme concrete; învăţarea are loc prin motivaţia internă izvorâtă din nevoia de a rezolva o problemă anume; învăţarea trebuie să fie experienţială, practică, incluzând comiterea de greşeli şi corectarea lor; învăţarea este asumată, cursantul fiind co-responsabil de conţinutul, direcţia şi eficienţa procesului de învăţare. În concluzie, am văzut de ce învăţarea pe tot parcursul vieţii este, în orizontul european 2020, esenţială, am menţionat trei feluri în care un adult poate învăţa (fie într-un cadru bine delimitat, fie în mod liber în viaţa de zi cu zi) şi am listat caracteristicile definitorii ale învăţării de către adulţi. Dacă, la final, ar fi să ne întrebăm „Totuşi, cum anume poate învăţa cel mai bine un adult?” răspunsul ar fi, probabil acesta: un adult poate învăţa cel mai bine vrând să înveţe. Păstrându-ne curiozitatea faţă de tot ceea ce nu ştim încă, rămânând deschişi către nou şi necunoscut, aşa vom fi, sigur, cei mai buni cursanţi, pe tot parcursul vieţii noastre. Surse „Europa 2020” <https://www.mae.ro/sites/default/files/file/Europa2021/Strategia_Europa_2020.pdf> „Strategia Naţională de învăţare pe tot parcursul vieţii 2015-2020” <https://www.edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Minister/2016/strategii/Strategie%20LLL%20(1).pdf> Knowles, Malcolm. The Adult Learner: A Neglected Species. Houston, TX: Gulf Publishing, 1973.   Sursa: revistacariere.ro