Autor: Ilinca Stroe
De ce facem cadouri? Din dragoste, perechii şi familiei. De drag, prietenilor sau colegilor. Din altruism şi generozitate, cunoscuţilor, ba poate chiar necunoscuţilor. Din compasiune şi caritate, persoanelor nevoiaşe sau defavorizate. Pentru a consolida o relaţie importantă pentru noi: şefilor, clienţilor, partenerilor de afaceri. Pentru a ne exprima sentimente: afecţiune, recunoştinţă, solidaritate, sprijin, entuziasm, loialitate. Dar, pe de altă parte, şi teamă, vinovăţie sau interes: cadouri-mită funcţionarilor, pentru a le câştiga bunăvoinţa, ori doctorilor, pentru a-i motiva să ne trateze bine… Punând în balanţă pozitivul şi negativul, experţii totuşi afirmă că a oferi un cadou ne provoacă mulţumire şi ajută la menţinerea coeziunii sociale şi a bunelor relaţii.
Un cadou este expresia unui sentiment şi purtătorul unui mesaj.
Când facem cadouri? Ocaziile abundă. În primul rând, de sărbători: de Crăciun şi Paște (sau, în alte culturi, de Hanuka, Kwanzaa, la final de Ramadan, etc.). Apoi, cu prilejul evenimentelor marcante dintr-o viaţă: botez, logodnă, nuntă, chiar înmormântări sau parastase. Desigur, de zilele de naştere sau onomastice. Şi în alte zile festive: Ziua femeii, Ziua Tatălui, Ziua Copilului. Mai facem cadouri când am trecut un examen, când ne-am obţinut permisul de conducere, la împlinirea a X ani de mariaj sau relaţie, când ne întoarcem dintr-o călătorie sau când facem petrecerea de tăierea moţului sau de mutare în casă nouă. În fine, la înalt nivel oficial se fac cadouri diplomatice cu ocazia festivităţilor de încoronare a monarhilor, în vizite de stat, etc.
Un cadou este legat de un context şi de o persoană anume, vizavi de care capătă un sens.
De când facem cadouri? Din preistorie. Nu e deloc greu să ne imaginăm un homo neanderthalensis îndrăgostit făcând cadou alesei homo sapiens a inimii lui o piatră frumoasă, o figurină din os de mamut sau câteva alune de pădure gustoase. Apoi, membrii triburilor făceau cadouri căpeteniilor pentru a-şi asigura bunăvoinţa lor şi o atitudine favorizantă. Triburi aflate în conflict îşi ofereau daruri pentru a marca ceremonios încheierea războiului, iar triburi nomade ale căror rute se intersectau – pentru a-şi dovedi respectul faţă de teritoriul celuilalt şi intenţiile paşnice. Istoria cadourilor a reţinut, de altfel, destule curiozităţi savuroase:
Epoca pre-creştină – tradiţiile nordice/germanice din Europa legate de sărbătorile de Yule (solstiţiul de iarnă), prin figura centrală a zeului Odin, stabilesc arhetipul bărbatului cu barbă ca aducător de daruri, reflectat în timpurile noastre prin Moş Nicolae şi Moş Crăciun
Epoca romană – în timpul festivalului de iarnă Saturnalia, romanii îşi făceau cadou ramuri de măslin şi figurine din ceramică pentru decorarea casei, alimente cum ar fi fructele şi nucile, lumânări festive sau chiar mantii şi cărţi-pergament
Anul 0 (naşterea lui Christos) – trei Crai/Magi de la Răsărit, Melchior, Baltazar şi Gaspar, se prezintă la Betleem purtând trei daruri pentru pruncul Iisus (aur, simbolizând perfecţiunea şi preţuirea, tămâie, reprezentând mireasma vieţii trăite în desăvârşire, şi smirnă, simbol al spiritului de sacrificiu)
Anul 757 d.Hr. – împăratul bizantin Constantin al V-lea îi face cadou lui Pepin cel Scurt, regele francilor, o orgă mecanică menită să demonstreze superioritatea tehnologică a Bizanţului
Epoca cruciadelor – într-un moment de respiro dintre două bătălii, ca tentativă (eşuată) de promovare a păcii, sultanul Saladin îi face cadou şapte cămile şi un cort lui Richard Inimă de Leu, acesta la rândul său onorând generozitatea sultanului prin câţiva şoimi
1514 – regele portughez Manuel I găseşte că întreţinerea lui Hanno, un elefant alb pe care îl primise, e prea costisitoare, drept care îl face cadou Papei Leon al X-lea (de aici şi termenul de „white elephant” /”elefant alb” folosit azi pentru a ne referi la cadourile nedorite, incomode, de care vrem să scăpăm)
1820 – Carol al X-lea al Franţei primeşte în dar de la Muhamad Ali, Paşă otoman al Egiptului, o girafă numită (postum) Zarafa, care avea să trăiască în grădina botanică din Paris timp de 18 ani
1886 – poporul francez dăruieşte poporului american o masivă sculptură neoclasică realizată de Frédéric Auguste Bartholdi, cu un cadru metalic proiectat de Gustave Eiffel, care avea să devină unul dintre cele mai puternice simboluri ale omenirii (Statuia Libertăţii)
Primul Război Mondial – Prinţesa Mary a Marii Britanii realizează o campanie de strângere de fonduri care reuşeşte să asigure oferirea câte unui cadou de Crăciun fiecăruia dintre cele 2,6 milioane de soldaţi şi marinari ai Regatului Unit
Un cadou este un simbol care ne imprimă în memorie o persoană, un moment şi un înţeles.
Ce cadouri de Crăciun (să mai) facem? Industria cadourilor aşa cum o ştim astăzi s-a lansat, prin publicitate, shopping şi cataloage comerciale, în America anilor 1820-1840, de-atunci luând amploare, de la un deceniu la altul, în întreaga lume. Anul acesta în România, de exemplu, comercianţii au început să promoveze vânzările de Crăciun încă de la finalul lunii octombrie. Iar lumea se avântă cu plăcere (şi poate un pic de stres) în sarabanda cumpărării de „bunuri de consum de Crăciun”, inclusiv cadouri.
Cadouri pentru copii şi adulţi. Cadouri în familie, cadouri pentru prieteni. Cadouri de firmă. Toate acestea cer inspiraţie şi fler, resurse care, solicitate tot mai amplu de la an la an, adesea ne părăsesc. Pentru aceia dintre noi care, în pană de idei fiind, tind să se alarmeze pe măsură ce se apropie sărbătorile, fiindcă nu ştiu ce cadouri să mai cumpere, website-uri binevoitoare listează idei de cadouri, pe categorii: pentru soţi sau soţii, pentru femei sau bărbaţi, pentru şefi, pentru doctori, ba chiar pentru poliţişti! Sugestii de cadouri sunt fotografiate ilustrativ: stilouri, brelocuri, rame pentru poze, trofee de sticlă inscripţionate…
Totuşi, aşa cum sugerează celebrul „Huffington Post”, ce-ar fi să începem să facem altfel de cadouri de Crăciun? Nu cadouri materiale, nu cadouri-obiect. Ci cadouri-experienţă: cadouri care să aducă celor ce le primesc nu un zâmbet de un minut, nu o satisfacţie de o oră sau o lună. Ci încredere în sine, de pildă; sau cunoaştere; o nouă prietenie sau pasiune; emoţia (re)descoperirii şi a (re)învăţării; echilibru, motivaţie şi ambiţie; senzaţia împlinirii şi gustul realizării.
Pentru o listă incitantă de 21 de idei de cadouri-experienţă, vă lăsăm cu „Huffington Post”.
Pentru cadoul-experienţă pe care îl puteţi face chiar astăzi, memorabil, îmbogăţitor şi deschizător de perspective noi, vă recomandăm: dăruiţi celor pe care chiar vreţi să îi bucuraţi un curs International House.
International House Bucureşti organizează pentru adulţi cursuri de limbi străine (engleză, franceză, germană, italiană, spaniolă, etc.) atât în companii, cât şi la sediile noastre. Pentru achiziţionarea unui curs în următoarea perioadă, înscrieri şi informaţii, contactaţi open@ih.ro.
Surse
<https://radioromaniacultural.ro/istoria-cadourilor/>
