Autoare: Ilinca Stroe Metoda comunicativă, metoda centrelor IH Atuul metodei comunicative Înveți socializând Te exprimi cu ușurință Îți formezi o relație prietenoasă cu profesorul E OK să greșești Ceea ce înveți are sens Ce experiența de învățare îți asigură metoda IH Centrele de limbi străine din rețeaua globală International House (IH) au fost printre primele care au îmbrățișat metoda comunicativă, încă de când aceasta a fost lansată, la începutul anilor ’70, cu scopul principal de „a promova predarea abilităților comunicative în educația lingvistică modernă, în special în învățarea englezei ca limbă globală”. Abordarea, numită oficial Communicative Language Teaching (CLT), are în centru ideea de comunicare autentică ce angajează toate cele 4 abilități lingvistice (citirea, scrierea, ascultarea, vorbirea). Apariția ei marca o despărțire semnificativă de tehnicile pedagogice dominante în secolele precedente, anume repetiția și învățarea pe de rost, iar elementele ei componente, actualizate și cizelate continuu, sunt punctate în acest articol anterior. De ce, se poate întreba un sceptic, a avut metoda comunicativă asemenea impact și asemenea succes, în deceniile scurse de la lansare? Răspunsul scurt ar fi acesta: fiindcă prin intermediul ei învățăm să utilizăm o limbă străină cu naturalețea cu care este vorbită în mediul ei nativ în viața de zi cu zi. Răspunsul mai elaborat implică trecerea în revistă a principalelor 5 beneficii de care se bucură cineva care învață o limbă prin această metodă. Să le urmărim! Învățare prin socializare. Metoda comunicativă se desfășoară eminamente prin interacțiune: între profesor și cursanți, și între cursanții înșiși, prin lucrul în pereche sau în grup. Activitățile de la clasă au, astfel, o dinamică foarte apropiată de cea e utilizării limbii în afara clasei, în cadrul socializării firești din cotidian. Altfel spus, metoda reușește să mobilizeze energia socializării pentru învățare. Accent pe comunicarea orală. Este bine cunoscut faptul că metoda tradițională producea cunoscători de limbi străine capabili să înțeleagă ce li se spune în limba respectivă, dar cărora le era greu să se exprime în acea limbă. Metoda comunicativă, dimpotrivă, dezvoltă fluența în exprimarea orală și reușește activarea permanentă a cunoștințelor prin comunicare efectivă. Anchor Relație semnificativă cu profesorul. Mai degrabă decât autoritatea exigentă de la catedră, profesorul are, în metoda comunicativă, rolul unui ghid, al unui facilitator. El îl stimulează pe cursant să conștientizeze și să descopere diverse aspecte ale materiei studiate. Prin urmare, relația cursantului cu profesorul este mai vie și mai apropiată, profesorul inspirând adesea motivația cursantului. Gestionarea pozitivă a greșelilor. Corectarea greșelilor la clasă, așa cum încă se face ea în metoda tradițională, poate produce cursantului o stare de disconfort sau un sentiment neplăcut (rușine, izolare, blocaj). În schimb, metoda comunicativă abordează greșelile ca pe prilejuri de învățare, valorizându-le pozitiv – iar confortul psihologic al cursantului este semnificativ mai mare, prielnic învățării. Învățare cu sens. Manualele vechi abundă de mostre lingvistice impersonale (acele exerciții de gramatică cu atotprezentul „he” nespecific) și, în fapt, prea puțin interesante. Metoda comunicativă, însă, predă limba întotdeauna în context, iar acesta este astfel gândit încât să facă structurile predate relevante, memorabile și atrăgătoare pentru cursanți. Exersarea materiei predate, de asemenea, se face prin schimbul conversațional natural de idei, opinii, sentimente, etc. Ce dovedesc, la urma urmelor, toate aceste beneficii? Această certitudine: un cursant care învață o limbă străină prin metoda IH o va învăța nu doar bine și eficient, astfel încât să o poată aplica în viața reală după terminarea cursului, ci și relaxat, destins, bucuros de starea de bine pe care i-o asigură această experiență de învățare. Surse <https://ontesol.com/communicative-approach/> <www.zoltandornyei.co.uk/_files/ugd/ba734f_75330b405c284d38bd4760b35c99ad49.pdf> International House Bucureşti oferă cursuri de limbi străine faţă în faţă sau online pentru adulţi, copii şi clienţi corporate. Predăm engleza pentru afaceri, engleza generală, româna pentru străini, franceza, germana, spaniola, italiana, japoneza, etc. De asemenea, prin Centrul nostru de Teacher Training asigurăm cursuri de formare profesională (IHCYLT, CELTA, DELTA) pentru profesori de engleză din ţară şi din străinătate. Pentru informaţii şi înscrieri, contactaţi 0728 808 612.
Ce putem face cu verbele auxiliare în engleză (în afară de întrebări): trei tipuri de structuri emfatice pentru utilizatori de nivel avansat
Autoare: Ilinca Stroe Un exercițiu de accentuare Rostul emfazei Emfaza prin mijloace gramaticale Auxiliarele în propoziții afirmative Inversiunea în propoziții condiționale Inversiunea cu adverbe speciale Subtilități pentru engleză de nivel avansat Majoritatea profesorilor de engleză (și probabil mulți dintre studenții lor) sunt familiarizați cu un exercițiu de accentuare/intonație pe cât de instructiv, pe-atât de amuzant. Se dă propoziția „I want a bunch of red roses”. Se rostește propoziția în 7 feluri diferite, accentuând de fiecare dată câte un alt cuvânt. Astfel, dacă rostim apăsat primul cuvânt („I want a bunch of red roses”), descoperim că sensul subînțeles este că eu vreau trandafiri roșii, nu altcineva. Dacă accentuăm al doilea cuvânt („I want a bunch of red roses”), se subînțelege că vreau trandafirii, nu îi am deja. Dacă accentuăm al treilea cuvânt („I want a bunch of red roses”), subliniem că e vorba de un singur buchet, nu mai multe. Și așa mai departe. Scopul acestui exercițiu este să îi facă pe studenți să constate cum emfaza (accentuarea unui anumit cuvânt din propoziție) schimbă sensul întregii afirmații – cu alte cuvinte, să conștientizeze faptul că emfaza nuanțează sensul. Prin ea, putem sugera subînțelesuri, putem imprima vorbelor noastre un plus de formalitate sau de sentențiozitate, ne putem exprima apăsat dezacordul ori chiar sentimente precum iritarea, indignarea, etc. Efectul retoric al emfazei se poate obține cel mai ușor în engleza vorbită prin intermediul pronunției: prin accentuarea unui cuvânt, ca în exemplul dat. Există însă, precum utilizatorii de engleză de nivel avansat (C1) știu deja, și mijloace gramaticale de a obține emfază, unul dintre acestea fiind cu ajutorul verbelor auxiliare. Iată în continuare principalele 3 tipuri de structuri emfatice cu ajutorul auxiliarelor: 1) Auxiliare în propoziții afirmative Știm că do sau did ca verbe auxiliare apar în întrebări („Did you know that?”). Pentru sublinierea mesajului de transmis, dar și cu oarecare valoare de contradicție (echivalentă, în română, cu a construcțiilor de tip „ba da”/„ba nu”), auxiliarele menționate se pot folosi și în propoziții afirmative, înaintea verbelor principale. Pentru exemplificare și contextualizare, iată câteva exemple: — I had no idea she’s getting married. / Habar n-aveam că se mărită. — Oh, I did know that. / A, ba eu știam. — I find it hard to believe that Larry exercises every day. / Mi-e greu să cred că Larry face mișcare în fiecare zi. — Well, he does swim one hour a day. / Ei bine, înoată o oră pe zi. 2) Inversiune în condiționale În propozițiile condiționale de tipurile 2 (cu Past Tense) și 3 (cu Past Perfect), pentru a accentua ideea de condiție și pentru un plus de formalitate ori de dramatism (în exprimarea, de exemplu, a recunoștinței sau a regretului), verbul auxiliar se plasează înaintea subiectului. Aceste structuri tind să fie fixe, astfel încât ele pot fi învățate și ca expresii. Iată-le: Were it not for you, I wouldn’t be alive today. / Dacă n-ai fi fost tu, azi n-aș fi în viață. – cu subînțelesul că vorbitorul îi este recunoscător interlocutorului care, poate, l-a salvat în urma unui accident, a unei operații, etc. Had I known that Jo was coming too, I would’ve stayed longer at the party. / Dacă aș fi știut că venea și Jo, mai stăteam la petrecere. – cu implicația că regret că n-am aflat la timp ceva ce m-ar fi determinat să iau o decizie diferită. 3) Inversiune cu adverbe limitative/negative Există în engleză o serie de adverbe care cer introducerea auxiliarului în propoziția afirmativă și plasarea lui înaintea subiectului urmat de verbul principal. Acestea sunt little, scarcely, no sooner, at no time, hardly, never, seldom și altele asemenea. Efectul retoric este puternic, de aceea aceste structuri se folosesc mai degrabă în scris, decât în engleza vorbită. Dacă totuși le folosim în vorbire, trebuie să fim conștienți că emfaza e pronunțată și putem risca să părem ușor bombastici sau voit sarcastici. Iată câteva mostre: Mira decided to take the shortcut through the woods. Little did she know she would get lost. / Mira decise să o ia pe scurtătură prin pădure. N-avea de unde ști că urma să se rătăcească. Rarely have I seen such stubborness in a 5-year-old!… / Rar am mai văzut copil de 5 ani așa încăpățânat!… At no time did I say I’d agree to relocate! / N-am spus nicio clipă c-aș fi de acord să mă mut din oraș! Așadar, propulsați-vă engleza la nivelul următor și demonstrați că sunteți familiarizat/ă cu subtilitățile acestei limbi, însușindu-vă, eventual ca expresii, aceste structuri emfatice cu verbe auxiliare. Câtă vreme folosiți efectul retoric al emfazei în contextul potrivit, veți face cu siguranță o impresie bună interlocutorului! Sursă <www.thoughtco.com/adding-emphasis-in-english-special-forms-1211137> International House Bucureşti oferă cursuri de limbi străine faţă în faţă sau online pentru adulţi, copii şi clienţi corporate. Predăm engleza pentru afaceri, engleza generală, româna pentru străini, franceza, germana, spaniola, italiana, japoneza, etc. De asemenea, prin Centrul nostru de Teacher Training asigurăm cursuri de formare profesională (IHCYLT, CELTA, DELTA) pentru profesori de engleză din ţară şi din străinătate. Pentru informaţii şi înscrieri, contactaţi 0728 808 612.
Engleza din afara manualului: 15 termeni argotici frecvenți
Autoare: Ilinca Stroe Cuvintele pe care le „prindem” cel mai ușor într-o limbă străină Ce nu se predă la curs Argoul englezesc 15 cuvinte și expresii argotice frecvente Regula de aur în folosirea argoului Cum-necum, cuvintele deocheate și înjurăturile se „lipesc” primele de noi, atunci când suntem expuși la o limbă străină. Poate nu vorbim prea multă franceză, însă „m**de!” putem exclama oricând cu ușurință. Sau: fără a ști boabă de germană, suntem bine familiarizați cu năduful pe care îl exprimă „s****ße!” Iar în engleză, evident, chiar fără a avea un nivel avansat, mulți dintre noi rulăm degajat așa-numitele four-letter words – „s**t”, „f**k”, știți dumneavoastră… Deși nu predăm acest gen de cuvinte la cursul de engleză, ele nefiind cuprinse în manuale întrucât sunt considerate „urâte” ori injurioase, și se presupune că nu se cade să le învățăm și să le folosim, filmele, muzica pop și însăși engleza contemporană naturală abundă de asemenea vocabular. El face cu siguranță parte din limbajul de zi cu zi și, la o adică, e chiar necesar pentru a ne exprima frustrarea, dezaprobarea, durerea, furia și alte asemenea emoții. Deci… de ce nu l-am învăța? Nu din pudibonderie, să sperăm. Argoul (slang) este o componentă importantă a oricărei limbi. În mod clar, de știut. Dacă nu pentru a-l folosi noi înșine, atunci măcar pentru a ne da seama când cineva ne vorbește urât, ne insultă sau… pur și simplu încearcă să fie prietenos cu noi, vorbindu-ne de la egal la egal. Căci în engleză argoul nu cuprinde doar „cuvinte urâte”, ci și termeni colocviali din limba vorbită, genul de cuvinte sau de formulări gramatical incorecte, non-standard care se folosesc de obicei într-o conversație total informală între prieteni. Există o abundență de termeni argotici în engleză, multe categorii sociale și grupe de vârstă având argoul lor propriu, caracteristic – de la cel al școlarilor la cel al pușcăriașilor. Există, de asemenea, argou tipic englezei americane și argou tipic englezei britanice sau australiene. Dacă însă e să ne concentrăm pe cele mai uzitate elemente argotice din engleza informală „universală”, printre acestea s-ar regăsi următoarele: gonna – formă contrasă informală pentru „going to” I’m gonna let them know where Cory is. / O să-i anunț unde e Cory. wanna – formă contrasă informală pentru „want to” I don’t wanna go there. / Nu vreau să merg acolo. gotta – formă contrasă informală pentru „(have) got to” I gotta go now. / Trebuie să plec acum. innit – formă contrasă informală pentru „isn’t it” That Porsche is totally cool, innit./ Porsche-ul ăla e supermișto, nu-i așa? ain’t – formă contrasă informală pentru „am not/aren’t/ isn’t/” You ain’t my boss! / Nu ești șeful meu! babe – cuvânt argotic pentru „femeie atrăgătoare” Your friend Tara is such a babe! / Ce (gagică) mișto e prietena ta, Tara! mate – termen argotic britanic pentru „prieten” Thanks a lot, mate! / Mersi mult, vere! Cheers! – expresie informaă britanică însemnând „mulțumesc!” I can certainly use that, cheers! / Sigur mi-e de folos, mulțam! Wicked! – expresie argotică britanică însemnând „Super!” So we’re all going! Wicked! / Deci mergem toți! Super! My bad! – expresie argotică americană însemnând „My mistake!” I forgot to call you. My bad! / Am uitat să te sun. Scuze! dope/sweet – cuvânt argotic american sinonim cu „cool” Yo, that new iPhone is dope! / Auzi, iPhone-ul ăla nou e marfă! to have a blast/ball – expresie argotică însemnând „a se distra de minune” Last night’s party was amazing! I had a blast! / Petrecerea de aseară a fost grozavă! M-am distrat maxim! to spill the beans – expresie colocvială însemnând „a da pe față un secret” Hey, Sue’s pregnant! Tom’s spilt the beans! / Hei, Sue e gravidă! Tom a trădat secretul! to be skint – expresie informală britanică însemnând „lefter” I can’t go out because I’m skint. / Nu pot să ies în oraș, pentru că-s lefter. to be off – expresie informală însemnând „a o șterge” I’m off to do the shopping. / Am șters-o la cumpărături. Toți acești termeni, și încă mulți alții ca ei, conferă naturalețe englezei noastre și ne apropie de vorbitorii nativi. Foarte, foarte important, însă, este să respectăm această regulă de aur: să îi folosim totdeauna în contextul potrivit – adică informal. Cu prietenii sau apropiații, niciodată cu superiorii sau, Doamne-ferește, la vreun interviu de angajare!… Surse <https://theconversation.com/slang-shouldnt-be-banned-it-should-be-celebrated-innit-58672> <https://speechling.com/blog/the-most-commonly-used-slang-in-spoken-english/> International House Bucureşti oferă cursuri de limbi străine faţă în faţă sau online pentru adulţi, copii şi clienţi corporate. Predăm engleza pentru afaceri, engleza generală, româna pentru străini, franceza, germana, spaniola, italiana, japoneza, etc. De asemenea, prin Centrul nostru de Teacher Training asigurăm cursuri de formare profesională (CELTA, DELTA) pentru profesori de engleză din ţară şi din străinătate. Pentru informaţii şi înscrieri, contactaţi 0728 808 612.
Micul secret al naturaleței în engleză: phrasal verbs
Autoare: Ilinca Stroe De ce preferăm verbele englezești de origine latină Latinisme versus phrasal verbs în engleză Ce sunt phrasal verbs Sensul phrasal verbs Phrasal verbs cu o particulă – intranzitive Phrasal verbs cu o particulă – tranzitive (inseparabile și separabile) Phrasal verbs cu două particule Phrasal verbs la cursurile de engleză IH Ca vorbitori nativi de română, atunci când învățăm engleză suntem tentați să apelăm la vocabular de origine latină comun ambelor limbi. Ne e mai ușor să spunem, de exemplu, „Did you accept the job?”, în loc de „Did you take up the job?” Sau „When was the company founded?”, în loc de „When was the company set up?” Ori „We had to postpone the meeting”, mai degrabă decât „We had to put off the meeting”. În fine, „It depends on you”, în loc de „It’s up to you.” Totuși, nu trebuie să uităm că latinismele, în engleză, țin de registrul formal. Altfel spus, când folosim cuvinte englezești de origine latină părem oficiali, distanți, ba poate chiar „scorțoși” – fără, desigur, să vrem să transmitem această impresie. În schimb, în engleza vorbită cu naturalețe se utilizează, în loc de verbe de origine latină, phrasal verbs precum cele subliniate în exemplele de mai sus. De fapt, folosirea cu ușurință a phrasal verbs este semn de engleză avansată, dovedind competență lingvistică de nativ. Deci… highly recommended! Să ne uităm mai îndeaproape la acest tip de verbe atât de frecvente în engleza naturală, dar care nu au echivalent în română. Phrasal verbs, de asemenea numite multi-word verbs în unele manuale, sunt locuțiuni verbale formate dintr-un verb și una sau două particule care pot fi prepoziții sau adverbe. În unele cazuri, verbul și particula își păstrează sensul individual și atunci când se combină în cadrul unui phrasal verb (vezi stand, „a sta în picioare”, și up = „sus”, în stand up, „a se ridica în picioare”); dar de cele mai multe ori înțelesul locuțiunii este cu totul altul decât cel al componentelor sale individuale (vezi ask, „a întreba”, plus out = „afară”, față de ask out = „a invita în oraș”). În afară de efortul de a învăța, caz cu caz, sensul special al acestor locuțiuni, mai trebuie să acordăm atenție și diferitelor tipuri de phrasal verbs existente, cu regulile lor precise privind topica (ordinea cuvintelor). Iată în continuare principalele categorii de phrasal verbs. Cu o particulă Exemplele abundă, iar vorbitorii de engleză de nivel elementar sunt deja bine familiarizați cu mostre precum wake up, go out, switch on, etc. În cadrul acestei categorii, însă, există două subcategorii. Intranzitive Phrasal verbs intranzitive nu au obiect/complement direct. În acest subtip intră, de pildă, to sign up („a se înscrie”), to cut in („a întrerupe”), to drop in/by („a trece pe la cineva”), to drop out („a se retrage de la școală/un curs”), ș.a. Tranzitive Aceste phrasal verbs primesc complement direct („ceva”/”pe cineva”), dar suportă o subcategorizare suplimentară în funcție de locul unde poate fi plasat complementul. Inseparabile Există phrasal verbs care nu acceptă plasarea complementului direct între verb și particulă, el trebuind așezat doar după locuțiunea verbală. Spre ilustrare: CORECT – Their base attack on civilians calls for retaliation. INCORECT – Their base attack on civilians calls retaliation for. Alte phrasal verbs din această categorie: to come across, to run into, to count on, to look after, to look into, to take after, etc. Separabile Multe dintre locuțiunile verbale în discuție acceptă inserarea complementului direct între verb și particulă. În plus, atunci când obiectul direct este exprimat printr-un pronume, și nu un substantiv, el trebuie obligatoriu plasat între verb și particulă. Câteva exemple: CORECT – Please call off your trip to Odessa. CORECT – Please call your trip to Odessa off. CORECT – Please call it off. INCORECT – Please call off it. CORECT – I wish I could cheer up my widowed aunt. CORECT – I wish I could cheer my widowed aunt up. CORECT – I wish I could cheer her up. INCORECT – I wish I could cheer up her. Alte phrasal verbs din această categorie: to figure out, to find out, to get across, to give up, to let down, ș.a. Cu două particule Puțin mai greu de învățat deoarece înțelesul lor nu se deduce ușor din sensurile individuale ale componentelor, phrasal verbs cu două particule sunt totuși foarte frecvente și importante. Folosirea lor de către vorbitori non-nativi denotă o bună stăpânire a limbii engleze și, din nou, naturalețe în exprimarea în această limbă. Iată-le pe cele mai frecvente: So do I have to put up with the noise? / Deci trebuie să suport zgomotul? Look out for snakes on the hiking trail! / Ai grijă la șerpi, în drumeție. You have to stand up for your rights! / Trebuie să-ți aperi drepturile! I need to cut down on my carbs. / Trebuie să reduc carbohidrații. I can do away with this old radio. / Pot să mă descotorosesc de radioul ăsta vechi. So he’ll get away with breaking the window?! / A spart geamul și scapă nepedepsit?! Lucy looks up to her PhD auntie. / Lucy o admiră pe mătușa ei doctorandă. I look forward to the holiday! / De-abia aștept vacanța! Dorindu-vă împrietenire grabnică și ușoară cu phrasal verbs, în vederea atingerii unui nivel superior, cvasi-nativ de engleză, vă invităm totodată să vă înscrieți la cursurile noastre: veți avea parte de o porție consistentă de phrasal verbs la absolut fiecare nivel, de la începători la avansați. Vă așteptăm! Sursă <www.grammarly.com/blog/common-phrasal-verbs/> International House Bucureşti oferă cursuri de limbi străine faţă în faţă sau online pentru adulţi, copii şi clienţi corporate. Predăm engleza pentru afaceri, engleza generală, româna pentru străini, franceza, germana, spaniola, italiana, japoneza, etc. De asemenea, prin Centrul nostru de Teacher Training asigurăm cursuri de formare profesională (IHCYLT, CELTA, DELTA) pentru profesori de engleză din ţară şi din străinătate. Pentru informaţii
E posibil să vorbim engleza „ca nativii”? Un deziderat și multiplele realități ale accentelor din engleză
Autoare: Ilinca Stroe Accentul printre vorbitorii nativi Cum privesc nativii accentul non-nativilor Ce accent adoptăm în engleză Ce este accentul Ce este RP Accentul și comunicarea Regula de aur privind accentul Accentul are un rol istoric, în rândul vorbitorilor nativi de engleză. De-a lungul ultimelor patru secole, pe baza accentului lor indivizi au fost admiși sau respinși de către o comunitate, au obținut sau au ratat un anumit statut social, au fost simpatizați sau antipatizați într-un mediu social dat. Unui nativ îi trebuie, se pare, doar câteva secunde, din clipa în care începi să vorbești, pentru a-și face o impresie despre tine: loc de obârșie, statut socioeconomic, nivel de educație, ba chiar etnie. Ești judecat după accent și… ești judecat pentru accent. (Să ne amintim doar ridiculizarea la care e supusă Eliza Doolittle din My Fair Lady/Pygmalion pentru accentul ei de Cockney, o suburbie de oameni nevoiași din East-Endul londonez.) De la discriminare la adulație, accentul poate trezi întreaga gamă de reacții. Și vorbitorii non-nativi de engleză sunt „reperați” după accentul lor, deși fără a fi judecați pentru el cu tot atâta severitate ca în cazul nativilor. Pe aceștia din urmă îi amuză să încerce să identifice după accent țara din care provine vorbitorul non-nativ – cu conotațiile pozitive sau negative aferente: accentul francez în engleză e considerat „sexy”, cel italian – amuzant, cel latinoamerican sau indian – mai degrabă ridicol, iar cel arab sau rusesc – agresiv, amenințător. Poate și pentru a evita asemenea stereotipuri, majoritatea celor care învață engleza aspiră să o vorbească „fără accent” datorat limbii materne, ci „ca nativii”. Vestea bună, aici, este că, spre deosebire de un vorbitor nativ de engleză născut într-un loc sau altul al anglosferei, o persoană care învață engleza chiar își poate alege accentul. Vestea mai puțin bună este că… nu există un „accent de nativ”. Cei mai mulți dintre noi percepem și alegem între ceea ce numim „accentul britanic” și „accentul american”, mult mai rar optând pentru accentul australian. De menționat însă că primele două sunt mari generalizări: nu există un accent britanic sau doar unul american; în Marea Britanie, de pildă, există mai multe accente pe kilometru pătrat decât în oricare altă parte a anglosferei, iar în SUA se face o distincție clară cel puțin între accentul de New England (nord-est) și cel sudist. Dar ce este, de fapt, accentul? Așa cum știm prin analogie cu accentele ardelenesc sau moldovenesc din limba noastră maternă, accentul e un mod anume de a pronunța cuvintele și un mod anume de a intona propozițiile. În engleza britanică, de exemplu, intonația imprimată întrebărilor este descendentă, pe când în engleza australiană intonația de la finalul afirmațiilor este adesea ascendentă. Iar în ce privește accentul românesc în engleză, acesta e conferit de felul cum, influențați de limba română, pronunțăm sunete consonantice precum /r/, /θ/ (ca în thin) și /ð/ (ca în the), sau sunete vocalice ca /æ/ (bad), /ɑː/ (pass), /ɔː/ (law) și /ɜː/ (bird), ori ca diftongii /əʊ/ (low), /ʊə/ (tour), etc. Cum putem face, deci, să vorbim engleza fără accent românesc? Și ce accent neromânesc să adoptăm în engleză, pentru a o vorbi cât mai bine, de vreme ce nu există un singur „accent de nativ”? Răspunsul recomandat de noi pentru ambele întrebări constă, foarte concis, în două litere: RP. Este prescurtarea de la ceea ce se cheamă „Received Pronunciation” – pronunția englezei standard, poreclită (nu fără simpatie) „engleza Reginei” sau „engleza BBC”. RP a izvorât din dorința claselor sociale superioare din Anglia de a-și impune accentul drept superior tuturor celorlalte, devenind treptat, începând cu secolul XVIII, pronunția „corectă” predată în școli și preluată, prin intermediul diplomaților, misionarilor, ofițerilor și funcționarilor publici, de-a lungul și de-a latul Imperiului Britanic. Astăzi, un non-nativ care învață engleza poate deprinde RP consultând transcrierea fonetică a cuvintelor dintr-un dicționar precum Longman Dictionary of Contemporary English. (Un exemplu de transcriere fonetică: pronunciation – /prəˌnʌnsiˈeɪʃən/.) Trebuie menționat însă că, în lumea de azi, prea puțin contează dacă vorbești engleza cu accent sau nu, important fiind doar ca pronunția ta să nu facă imposibilă comunicarea. Altfel spus, câtă vreme se înțelege ce vrei să transmiți (și câtă vreme tu însuți/însăți înțelegi ce ți se spune, indiferent de accentul cu care ți se vorbește), e totul în regulă. Dovada că lucrurile stau așa sunt standardele și practicile adoptate la examenele de engleză Cambridge: la proba de Listening se includ toate accentele posibile, de la cel nativ scoțian la cel non-nativ vietnamez, iar la proba de Speaking se acceptă orice pronunție suficient de inteligibilă pentru a permite comunicarea. Dar, desigur, continuăm să îi admirăm cel mai mult pe vorbitorii non-nativi de engleză care pronunță nu doar inteligibil, ci foarte bine. Cei la care nu îți dai ușor seama că nu sunt non-nativi. Iar câtă vreme acesta rămâne dezideratul cuiva care învață engleza, de reținut este această unică regulă de aur: indiferent de accentul pe care alegi să îl adopți, britanic, american sau australian, folosește-l consecvent doar pe acela. Surse <www.thoughtco.com/what-is-accent-speech-1689054> <www.inenglishwithlove.com/blog/does-my-accent-matter> <www.cambridge.org/elt/blog/2022/05/25/received-pronunciation-old-new> International House Bucureşti oferă cursuri de limbi străine faţă în faţă sau online pentru adulţi, copii şi clienţi corporate. Predăm engleza pentru afaceri, engleza generală, româna pentru străini, franceza, germana, spaniola, italiana, japoneza, etc. De asemenea, prin Centrul nostru de Teacher Training asigurăm cursuri de formare profesională (CELTA, DELTA) pentru profesori de engleză din ţară şi din străinătate. Pentru informaţii şi înscrieri, contactaţi 0728 808 612.
Engleza britanică sau engleza americană? 5 aspecte diferențiatoare pentru o alegere informată
Autoare: Ilinca Stroe Engleza britanică versus engleza americană Diferențe de pronunție Diferențe de ortografie Diferențe gramaticale Diferențe lexicale Diferențe de percepție Cum alegem? Când învățăm engleza, depinzând de resursele pe care le folosim (manuale, aplicații, filme, cântece) și pe măsură ce ne clarificăm preferințele lingvistice, dar și culturale, poate chiar politice, referitoare la anglosferă, ajungem, la un moment dat, să facem o alegere: ori engleza britanică, ori engleza americană – recomandabil fiind să ne-o însușim și să o utilizăm cu consecvență fie pe una, fie pe cealaltă. Diferențele dintre cele două mari varietăți de engleză țin de mai multe aspecte: Pronunție. În special /r/ și sunetele vocalice precum /ɒ/ se pronunță diferit, sunând mai mult ca „o” românesc în engleza britanică (EnBr), și mai mult ca „a” în engleza americană (EnAm), în următoarele exemple: dog, scotch, doctor, John, Tom, Bonnie. Ortografie. Aici, principalele diferențe includ –ou- versus –o- în neighbour, colour, favour (EnBr), față de neighbor, color, favor (EnAm) -re versus –er în theatre, centre (EnBr), față de theater, center (EnAm) -ise/-yse versus -ize/-yze în apologise, prioritise, analyse (EnBr), față de apologize, prioritize, analyze (EnAm) -ce versus -se în defence, licence (EnBr), față de defense, license (EnAm) -ll- versus -l- înainte de terminația de trecut -ed, în verbe ca travelled sau labelled (EnBr), față de traveled și labeled (EnAm) Gramatică. Pe lângă faptul că britanicii tind să folosească have got în loc de simplul have în engleza americană, americanii au o formă specială pentru participiul trecut al verbului get (gotten) și tind să folosească în general mult mai puțin timpul Present Perfect, înlocuindu-l cu trecutul simplu, așa cum ilustrează aceste exemple: Have you called the Johnsons? (EnBr) Did you call the Johnsons? (EnAm) De asemenea, în engleza americană există tendința de a ignora auxiliarele pentru formarea propozițiilor interogative, folosindu-se în schimb forma afirmativă, dar cu intonație ascendentă pentru a marca interogația: Did you call yesterday? (EnBr) You called yesterday? (EnAm) Vocabular. Există un set generos de cuvinte care au același înțeles, însă două forme diferite în cele două varietăți de engleză. ascensor = lift (EnBr) / elevator (EnAM) portbagaj = boot (EnBr) / trunk (EnAm) camion = lorry (EnBr) / truck (EnAm) cartofi prăjiți = chips (EnBr) / French fries (EnAm) apartament = flat (EnBr) / apartment (EnAm) toaletă publică = toilet (EnBr) / restroom (EnAm) În alte unele cazuri, atât înțelesul, cât și forma diferă: de exemplu, pants înseamnă „pantaloni” în engleza americană, dar „chiloți” în engleza britanică. Percepție culturală generală. În filme, dar și în viața reală, lumea percepe engleza britanică drept mai formală, mai distinsă sau aristocratică și, uneori, la extremă, drept arogantă. Prin contrast, engleza americană e percepută ca mai „egalitaristă”, mai informală și prietenoasă sau, la extremă, mai incultă ori stridentă ca sonoritate. Cum alegem dacă să folosim, ca vorbitori non-nativi, engleza britanică sau pe cea americană? De regulă, e foarte simplu: chestiune de simpatie. Nu de puține ori, cei care învață engleză adoptă o expresie pentru că „sună bine”. E un criteriu destul de bun, care are în spate ceva ce nu trebuie niciodată subestimat: intuiția lingvistică. Așadar, adoptați engleza care vă sună mai bine – British sau American. Surse <https://theconversation.com/go-toss-your-cookies-elsewhere-ten-phrases-that-cause-confusion-across-the-anglosphere-174543> <https://gotranscript.com/blog/british-vs-american-english> <www.languagepartners.nl/blog/engels/british-versus-american-english-whats-the-difference/> International House Bucureşti oferă cursuri de limbi străine faţă în faţă sau online pentru adulţi, copii şi clienţi corporate. Predăm engleza pentru afaceri, engleza generală, româna pentru străini, franceza, germana, spaniola, italiana, japoneza, etc. De asemenea, prin Centrul nostru de Teacher Training asigurăm cursuri de formare profesională (CELTA, DELTA) pentru profesori de engleză din ţară şi din străinătate. Pentru informaţii şi înscrieri, contactaţi 0728 808 612.
Verbele modale din engleză: ce sunt, care sunt și cum le învățăm
Autoare: Ilinca Stroe Două tipuri de verbe în dicționar Verbe principale versus verbe auxiliare Ce nuanță exprimă should Ce înseamnă „verb modal” Exemple de modale și semi-modale Două feluri de a învăța modalele „Secretul” însușirii modalelor Căutați în orice dicționar de limbă engleză „to walk”, și veți găsi o definiție care începe tot cu un verb („to move forward by putting one foot in front of the other”), precum și explicații sau exemple ce includ verbe cu sens similar, adică sinonime (to go, to travel, to stroll, etc.). Căutați, pe de altă parte, „should”, și veți găsi nu o definiție, ci o descriere („used to say what is the right or sensible thing to do”); nu înțelesuri, ci funcționalități; și fără sinonime. Diferența aceasta există fiindcă primul, „to walk”, e ceea ce se cheamă un verb principal, obișnuit, cu un înțeles propriu. Al doilea, „should”, e un verb auxiliar fără sens propriu, dar care modifică sau nuanțează înțelesul verbelor principale pe care le însoțește – așa cum alt auxiliar, „did”, adaugă verbelor obișnuite cu care se combină ideea sau nuanța de „trecut”. Iar ca orice auxiliar, „should” nu are forme inflexionale: nu adaugă -ed pentru trecut, nici -s pentru persoana a III-a singular a prezentului, și nici -ing pentru prezent continuu. În ce constă, atunci, nuanțarea realizată de auxiliarul „should”? Să vedem: I walk for an hour every day – indică un fapt, ceva ce chiar se petrece I should walk for an hour every day – indică o aspirație, nu un fapt, o acțiune ce nu are loc în realitate, dar care ar fi indicat să se întâmple Așadar, „should” aici nuanțează sensul lui „walk” de la factual la ipotetic și dezirabil. Semnalizează un deziderat, mai degrabă decât o realitate. „De dorit să se întâmple” – aceasta e nuanța pe care „should” o adaugă verbelor obișnuite pe care le însoțește. Iar pentru că nuanța nu e un fapt, ci un mod de a privi lucrurile (prin prisma subiectivității vorbitorului), „should” și suratele sale, pe care le vom lista îndată, au fost numite verbe modale. E un termen ce poate fi explicat prin analogie cu telefoanele mobile: dacă telefonul e verbul obișnuit, funcția silent sau funcția vibrate sunt auxiliarele modale care modifică felul de a funcționa al telefonului/verbului. În engleză aceste funcții se numesc „modes” („silent mode”, „vibrate mode”). De-aici, modal auxiliaries sau modal verbs. Anume: should ought to must will would can could may might A se adăuga la acestea și un set de „struțocămile” verbale de care unii gramaticieni se debarasează grăbit, de regulă prin eticheta „semi-modale”: need to, have to, be able to, have got to. Modalele și semi-modalele nu sunt ușor de învățat – și nici de predat. Asta fiindcă, în primul rând, nu avem un echivalent gramatical perfect în română. Și, în al doilea, fiindcă se lasă explicate, „apucate”… cam ca peștele tocmai scos din apă. Sunt, adică, alunecoase. Mai degrabă decât reguli bătute în cuie, cer intuiție lingvistică, fler semantic, din partea celui care le studiază. Totuși, există cel puțin două feluri logice în care pot fi abordate: 1) Prin prisma funcțiilor pragmatice pe care le îndeplinesc, de exemplu: sfătuire – You should go to the doctor’s. cerere – Will you drive granny to the doctor’s? ordin – You must get to the doctor’s on time! 2) Prin prisma modurilor conceptuale de care aparțin și pe care le indică: permisiune – May/Can I open the window? in/abilitate – I can swim, but I can’t skate. necesitate/obligație – You need to/should/have to/must see a doctor soon. posibilitate/probabilitate/certitudine: I might/may/will go to Rome next week. imposibilitate: Mike can’t/couldn’t have called you last night! His phone is broken. predicție/previziune: If she got the 10 o’clock train, Mary should be here by noon. deducție: I must have fallen asleep, and that’s why I haven’t heard you coming. NB: Un modal poate aparține mai multor moduri conceptuale, vezi cazul lui can, de exemplu. Așadar, verbele auxiliare modale englezești, nu tocmai prietenoase cu învățăcelul, fie el cât de binevoitor și sârguincios, pot ridica piedici în învățare, nelăsându-se „prinse” ușor. Secretul? Să le învățăm pe rând și în mod gradual: începem cu un simplul can/can’t la nivel A1, adăugăm un could, un should, un will la nivel A2, până putem ajunge să jonglăm, la C2, cu structuri sofisticate de tip She can’t have been doing the dishes when you called, because the running water was cut off at that time. Adevărul e că învățarea modalelor, cu toate subtilitățile lor, durează cât învățarea englezei: se poate întinde pe o viață întreagă… Sursă <www.merriam-webster.com/dictionary/modal%20auxiliary> International House Bucureşti oferă cursuri de limbi străine faţă în faţă sau online pentru adulţi, copii şi clienţi corporate. Predăm engleza pentru afaceri, engleza generală, româna pentru străini, franceza, germana, spaniola, italiana, japoneza, etc. De asemenea, prin Centrul nostru de Teacher Training asigurăm cursuri de formare profesională (CELTA, DELTA) pentru profesori de engleză din ţară şi din străinătate. Pentru informaţii şi înscrieri, contactaţi 0728 808 612.
Ce se întâmplă cu engleza? 4 feluri în care globalizarea a afectat limba cea mai vorbită din lume
Autoare: Ilinca Stroe Engleza vorbitorilor nativi Varietăți ale englezei Internetul și engleza Engleza devine tot mai informală Formele de adresare în engleză, mai puțin politicoase Vocabularul „englezei digitale” Verbe modale pe cale de dispariție Engleza este, de departe, limba vorbită de cel mai mare număr de vorbitori nenativi, pe mapamond. Aceștia au penetrat inclusiv „bastioane” ale nativilor cum ar fi însăși predarea, la standardele universității reper în domeniu, Cambridge, a limbii engleze ca limbă secundară – cu efectul (bazat pe un exemplu din viața reală) că vorbitorii nativi de engleză, simțindu-și limba „asaltată” de nenativi, ajung uneori să se întrebe exasperați: „Doamne, ce se-alege de engleza noastră?…” Într-o oarecare măsură, au dreptate. În primul rând, colonizarea care, la apogeul Imperiului Britanic, a impus engleza peste 23% din populația lumii, aproape un sfert de planetă, a generat varietăți de engleză numite pidgin (de la felul cum chinezii pronunțau „business” în secolul XIX) sau engleză creolă, cu care utilizatori emblematici de engleză precum Dickens, Jane Austen sau surorile Brontë nu doar că ar simți că nu au nimic în comun, dar care, probabil, i-ar oripila!… (A se vedea, de exemplu, Kriol-Inglish Dikshenri.) Așa cum, mai aproape de zilele noastre, ceea ce a ajuns să se cheme „engleza de Bruxelles” li s-ar părea corifeilor englezei clasice o engleză fără personalitate, eviscerată. Ceea ce însă se conturează puternic drept factor perturbator al englezei (britanice) în prezent, as we speak, este Internetul. Utilizarea masivă a englezei pe Internet afectează limba Albionului, ducând la schimbări vizibile importante în felul cum, astăzi, înșiși nativii au ajuns să își folosească propria limbă. Anume: 1) Atenuarea registrului formal. Pe lângă pătrunderea în registrul neutru, caracteristic discursurilor sau articolelor de ziar/revistă, a unor termeni informali precum „fave” (favourite), „pro” (a professional) sau „celeb” (a celebrity), s-a trecut la utilizarea predominantă a formelor verbale contrase (aren’t în loc de are not, should’ve, și nu should have). 2) Dispariția formelor de adresare politicoase. Pe lângă extinderea apelativelor precum „bro”, „dude”, „man” ori „girl”, am ajuns să ne adresăm celuilalt folosind direct numele mic sau numele de familie la care nu prea mai adăugăm Mr, Ms sau Mrs, forme de adresare a căror utilizare a scăzut cu 33%, în engleza contemporană. 3) Răspândirea „englezei digitale”. Revoluția tehnologică a provocat un adevărat tsunami lexical în vocabularul englezei de astăzi, pe care l-a „digitalizat” în mod izbitor. Alexa, sync, app, vlog, to google, fitbit, iPad, Lol, omg, to tweet, website – iată doar câțiva termeni inițial „internautici” care sunt perfect integrați în engleza cotidiană a nativilor. 4) Scăderea utilizării verbelor modale. Must, may și mai ales shall au ajuns să fie percepute drept desuete și devin un fel de „specie pe cale de dispariție”, utilizarea lor scăzând cu 41-42% în cazul lui must și may, și cu până la 61% pentru shall. Dacă acest ritm de scădere se menține, aceste verbe modale practic vor fi fost scoase din uz până în 2050. Așadar, de vreme ce engleza rămâne limba cea mai folosită de pe planetă, în mare parte prin intermediul Internetului, e de așteptat ca vorbitorii ei nativi să aibă în continuare surprize, în ce privește evoluția ei. Sigur este că, dată fiind dinamica acestei limbi extraordinar de prolifice, nu ne vom plictisi prea curând de ea! Sursă: theconversation.com International House Bucureşti oferă cursuri de limbi străine faţă în faţă sau online pentru adulţi, copii şi clienţi corporate. Predăm engleza pentru afaceri, engleza generală, româna pentru străini, franceza, germana, spaniola, italiana, japoneza, etc. De asemenea, prin Centrul nostru de Teacher Training asigurăm cursuri de formare profesională (CELTA, DELTA) pentru profesori de engleză din ţară şi din străinătate. Pentru informaţii şi înscrieri, contactaţi 0728 808 612.
Și școlile dau examene. Ce înseamnă rezultatul obținut de IH București la ultima Inspecție EAQUALS
Autoare: Ilinca Stroe Nota la examen Ce înseamnă nota maximă O notă bună = muncă + plan + personalitate Inspecția Eaquals la IH București Ce înseamnă rezultatul Inspecției Extrase din raportul Inspecției 12 arii organizaționale IH excelente Ce înseamnă rezultatul Inspecției pentru clientul IH Adesea, suntem tentați ca, atunci când ne interesăm despre cum s-a descurcat cineva la un examen important, să ne concentrăm doar asupra notei sau calificativului. Dacă a obținut un 10, un „excelent” sau un „admis”, curg laudele, pe merit! Însă rar stăm realmente să ne gândim ce reprezintă cu adevărat acea notă bună, acel calificativ spectaculos. O fiică sau un nepot care au luat notă maximă la proba de engleză, de română, de informatică, etc. la Bacalaureat sunt în primul rând niște persoane muncitoare și tenace, copii care au investit ore și ore de studiu conștiincios în vederea reușitei la acel examen. În plus, tânărul respectiv este acum cineva cu competență dovedită în domeniul în care a luat calificativul maxim, devenind persoana la care apelăm cu încredere pentru a ne lămuri sau rezolva o problemă în acel domeniu – fie că e vorba de remedierea unei defecțiuni la un program de pe calculator, fie că e vorba de corectarea unei greșeli de limbă, ș.a.m.d. Obținerea unei note bune înseamnă, deci, mult mai mult decât „ce se vede”, decât calificativul trecut pe diplomă. În spatele ei stau o cantitate impresionantă de muncă, probabil o strategie sau un plan bine gândit care duce de la o simplă dorință la obiectiv atins, și, nu în ultimul rând, un anumit profil, un anumit tip de personalitate. Exact la fel stau lucrurile în cazul instituțiilor care dau „examene” (audit, evaluare în vederea obținerii unei acreditări, etc.). Bunăoară, International House (IH) București a fost examinat de către Inspecția Eaquals (organizație care promovează și supervizează excelența în educația lingvistică) în ianuarie-februarie 2022, iar rezultatul sosit la final de martie a fost acesta: statutul nostru de membru Eaquals a fost reînnoit, în urma Inspecției fiindu-ne acordate 12 din 12 puncte de excelență. Acest punctaj maxim reflectă nu doar pregătirea extrem de minuțioasă desfășurată de IH București în vederea Inspecției, efortul titanic al întregii echipe, de la departamentul de IT la Educațional, ci și capacitatea exactă a organizației noastre de a vă oferi dumneavoastră, clienților adulți și copii, cursuri de limbi străine și alte produse educaționale (tabere de vară, conferințe, programe culturale, etc). de calitate dovedit excepțională. Iar în ce privește personalitatea IH București, așa cum se profilează ea dincolo de cifre statistice sau de campanii de marketing, vă invităm să o descoperiți în cele ce urmează: extrase din raportul final al celor trei inspectori independenți Eaquals. „O școală cu vechime poate fi tentată să facă iar și iar ceea ce funcționează, fără riscuri, culcându-se pe lauri. Îmi face mare plăcere să spun că, în mod hotărât, nu acesta e cazul la IH București, cu diviziile sale Die Deutsche Akademie Bukarest și English Kids Academy! Peste tot e o atmosferă minunată – studenți curioși, angajați din Customer Care pasionați, profesori entuziaști și harnici.” „International House București este un Centru de Educație Lingvistică excepțional, având trei sedii în trei zone diferite ale orașului. Echipa de conducere a asigurat o cultură a angajamentului, entuziasmului și energiei care este evidentă în tot centrul și în activitățile sale.” Dar iată și cele 12 componente organizaționale pentru care am primit puncte de excelență, cu note ce semnifică „depășirea Standardelor de înaltă calitate formulate în Carta Eaquals” și profesarea „cu consecvență a excelenței în cadrul instituției”: 1) Management & Administrație 2) Asigurarea Calității 3) Comunicarea cu Angajații 4) Comunicarea cu Clienții & Cursanții 5) Pregătirea Cursurilor & Sisteme de Suport 6) Predarea & Învățarea 7) Evaluarea & Certificarea 8) Resurse Academice 9) Servicii pentru Cursanți 10) Profilul & Dezvoltarea Personalului 11) Termenii de Angajare 12) Mediul de Învățare Și deci ce înseamnă pentru dumneavoastră faptul că IH București a obținut aceste 12 puncte de excelență? Înseamnă ca la noi primiți cursul de limbă străină croit după un tipar excelent și predat cu maximă competență de către angajați care, fiind mulțumiți să lucreze într-o cultură organizațională pozitivă, vă vor trata întotdeauna cu profesionalism și cu zâmbetul pe buze. International House Bucureşti oferă cursuri de limbi străine faţă în faţă sau online pentru adulţi, copii şi clienţi corporate. Predăm engleza pentru afaceri, engleza generală, româna pentru străini, franceza, germana, spaniola, italiana, japoneza, etc. De asemenea, prin Centrul nostru de Teacher Training asigurăm cursuri de formare profesională (CELTA, DELTA) pentru profesori de engleză din ţară şi din străinătate. Pentru informaţii şi înscrieri, contactaţi 0728 808 612.
Ce ne spune engleza despre cum ne raportăm la Timp: cazul corespondenței timpurilor
Autoare: Ilinca Stroe Diferențe lingvistice, diferențe culturale Compararea românei cu engleza Ce sunt structurile cu sequence of tenses Traducerea cu sequence of tenses Raportarea la momentul vorbirii în engleză Un exemplu Cronologia în română Ambiguitatea din română Traduceri corecte/incorecte Raportarea la Timp – română versus engleză Filologia comparată este un domeniu care rezervă celui ce îl explorează descoperiri surprinzătoare. Deoarece compararea cuvintelor, structurilor gramaticale sau a topicii din două limbi distincte poate releva diferențe culturale sau chiar de mentalitate care ne deschid ochii, cu nouă înțelegere, asupra acestui mare și fascinant personaj: celălalt. Cel din altă parte. Cel care vorbește altă limbă și vede lumea altfel. Minunatul necunoscut. Compararea românei cu engleza este, astăzi, grație predominanței limbii lui Dickens și Hemingway, nu doar foarte la îndemână, ci și (aproape) necesară, pentru o nație ai cărei tineri vorbesc ceea ce colocvial numim „rongleză”. Ce are engleza diferit? Care dintre aceste diferențe ne influențează? Ce aport (intelectual, cultural, etic, etc.) ne aduc particularitățile englezei? Pentru a descoperi puțin din conținutul acestui creuzet lingvistic, ne propunem în prezenta însemnare să ne concentrăm asupra unor structuri care țin de concordanța/corespondența timpurilor – sequence of tenses. Structurile respective apar în momentul în care redăm ceea ce ni s-a spus, la un moment dat din trecut, folosind un verb de raportare (a spune, a răspunde, a promite, a preciza, etc.) pentru a prezenta cele spuse. De exemplu, „Smaranda mi-a spus că Luiza vine la 7”. Ca să traducem corect în engleză această frază, trebuie să plasăm foarte bine în timp momentele acțiunilor: când mi-a spus Smaranda, când vine Luiza și când rostesc eu, vorbitorul, acest enunț? Dacă momentul enunțului e ora 6, atunci putem păstra timpurile verbale din română: „Smaranda told me that Luiza is coming at 7”. Dacă însă momentul enunțului e ora 8, atunci e necesar, pentru o traducere corectă, să folosim în engleză alt timp verbal decât în română: „Smaranda told me that Luiza was coming at 7”. Așadar, în engleză redarea unui mesaj se face, pe de o parte, din perspectiva momentului vorbirii și, pe de alta, fixând clar celelalte acțiuni în timp prin raportare la momentul vorbirii. Dacă în exemplul menționat „vine” este, cronologic vorbind, anterior momentului vorbirii, atunci timpul prezent din română (vine) trebuie redat în engleză prin trecut (was coming). Să analizăm alt exemplu, pentru clarificare: „Mihai mi-a spus că Mara a plecat” / „Mihai told me that Mara had left.” Momentul când eu, vorbitorul, rostesc acest enunț: ora 18:00. Momentul când mi-a spus Mihai: ora 16:00 – timpul trecut/perfect compus în română, a spus, trecut în engleză, told. Momentul când a plecat Mara: ora 14:00 – timpul trecut/perfect compus în română, a plecat, dar mai mult ca perfect în engleză, had left. Ce observăm? Româna, aici, nu face clar diferențierea (crono)logică dintre momentul când mi s-a spus și momentul când Mara a plecat. Prin folosirea perfectului compus pentru ambele acțiuni, în ciuda faptului că ele nu se petrec concomitent, româna nu indică neambiguu faptul că Mara a plecat înainte să mi se spună. Pe când engleza punctează cu precizie momentul plecatului, folosind pentru el nu trecutul, ci un timp verbal anterior acestuia: mai mult ca perfectul („trecutul trecutului”). Iată și alte cazuri când, mizând pe imprecizia din română, am putea fi tentați să traducem literal în engleză structuri de genul acesta, fără a ne da seama că în engleză ar trebui poate folosite alte timpuri, depinzând de raportarea cu exactitate la momentul vorbirii. Vom marca cu roșu traducerile literale și cu verde traducerile posibil (mai) corecte. Robert m-a asigurat că știe ce face. Robert assured me that he knows what he is doing. Robert assured me that he knew what he was doing. Dan mi-a zis că o să mă sune Cati. Dan told me that Cati will/is going to call me. Dan told me that Cati would/was going to call me. Când am vorbit cu ea, tanti Aura mi-a zis că merge la doctor. When we talked, auntie Aura told me she is going to the doctor’s. When we talked, auntie Aura told me she was going to the doctor’s. Desigur, regulile detaliate ale corespondenței timpurilor se învață și pun în practică la curs. Ce e însă de reținut, când comparăm aceste structuri în română și în engleză, este că româna pare mai „neglijentă” în privința cronologiei, mai tolerantă la imprecizie temporală. Pe când engleza cere exactitate în ordonarea cronologică a acțiunilor despre care vorbim. Este aici, poate, o diferență de viziune asupra Timpului. Conform acestor structuri, se pare că într-un fel ne raportăm noi, românii, la timp – poate mai mioritic, mai idealist, mai „aerian”, și în altul se raportează vorbitorii nativi de engleză – mai practic, mai ancorat. Food for thought, așa-i? International House Bucureşti oferă cursuri de limbi străine faţă în faţă sau online pentru adulţi, copii şi clienţi corporate. Predăm engleza pentru afaceri, engleza generală, româna pentru străini, franceza, germana, spaniola, italiana, japoneza, etc. De asemenea, prin Centrul nostru de Teacher Training asigurăm cursuri de formare profesională (CELTA, DELTA) pentru profesori de engleză din ţară şi din străinătate. Pentru informaţii şi înscrieri, contactaţi 0728 808 612.
